Preocupările vieții oamenilor sunt multe. Pentru unii, nu contează dacă, pentru a-și atinge scopurile, trebuie să se poarte cinstit sau necinstit. Pentru slujitorii lui Dumnezeu, scopurile nu pot justifica mijloacele. Ceea ce începe greșit nu se îndreaptă de la sine. Nu vă lăsați niciodată amăgiți de câștigul ușor sau de plăcerea necurată. În spatele oricărei ispite, există un duh rău care vrea să vă aibă sub autoritatea sa.

Cei chemați să participe la lucrarea lui Dumnezeu nu ar trebui să se preocupe de grijile acestei lumi. Acest lucru se datorează faptului că Cel Preaînalt i-a chemat să participe la lupta împotriva forțelor răului. Cei care se lasă conduși de ispită vor cauza înfrângerea poporului lui Dumnezeu. Fără îndoială, oricine nesocotește Evanghelia va suferi mari necazuri. Avertismentul nu a fost dat în zadar (Matei 18.7).

Trebuie avut în vedere privilegiul celui care a fost chemat de Domnul să îndeplinească orice misiune pentru Împărăția Sa. El a fost ales de Dumnezeu Însuși, dar la scurt timp, vrăjmașul a venit pentru a-l îndepărta dinaintea Sa. Numai cei care stau de veghe și se roagă pot scăpa de ispite. Adevărul este că, în timp ce suntem în această lume, va trebui să rezistăm propunerilor celui rău.

Cea mai mare misiune a noastră este să fim pe placul Celui care ne-a înscris în oastea Sa. El a îngăduit să fim ispitiți ca să dovedim că suntem gata pentru a pierde orice de dragul Lui și al Evangheliei. Cine învinge ispita câștigă încredere. Pe de altă parte, cel ce cade în ispită va fi ca sarea fără gust, care nu este bună decât pentru a fi aruncată afară și călcată de oameni (Matei 5.13).

Funcțiile pe care le vom îndeplini în Împărăție sunt diverse, dar nobile. Oriunde vă aflați în luptă, faceți parte din oastea Domnului. Cei chemați trebuie să își îndeplinească îndatoririle din tot sufletul, din toată inima și cu toată puterea. Nu va exista o singură lucrare făcută în Domnul care să fie zadarnică (1 Corinteni 15,58). Astfel, în Ziua cea Mare, vei fi răsplătit.

Cea mai mare onoare a unui om de rând este aceea de a fi fost ales pentru a reprezenta pe Cel Preaînalt în funcția ce i-a fost atribuită. Imaginați-vă, Dumnezeu cel veșnic și atotputernic alege un om ca noi pentru a face parte din lucrarea Sa de înviere! Numai acest fapt este suficient pentru a ne dedica viața îndeplinirii acestei chemări binecuvântate. Fără îndoială, vocația noastră este dovada că Dumnezeu ne iubește.

Domnul a făcut o promisiune celor care își îndeplinesc cu bine misiunea: intrarea în odihna Lui, unde vor fi extrem de fericiți și răsplătiți pe vecie (Evrei 4.3). Cei care nesocotesc chemarea sfântă sau o lasă în plan secund vor trebui să se pocăiască până nu este prea târziu.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares