În versetul citat, Domnul ne vorbește despre două evenimente. Mai întâi, despre ce s-a întâmplat la Meriba, când poporul lui Dumnezeu s-a plâns de lipsa apei. Văzându-i din nou nemulțumiți, Moise și-a pierdut stăpânirea de sine și, mâniat, a lovit stânca de două ori. El nu a luat aminte la ceea ce îi poruncise Domnul - să poruncească stâncii - și a acționat de unul singur (Numeri 20: 2-13).

Ceea ce învățăm de la Moise, unul dintre cei mai pașnici oameni de pe pământ, este plin de semnificații (Numeri 12: 3). Chiar și oamenii care snut siguri de ceea ce spun și fac, dacă sunt supuși unui stres prea mare, își pot pierde cumpătul și pot acționa fără stăpânire de sine. Prin urmare, trebuie să rămânem întotdeauna calmi și să nu facem niciodată ceea ce nu ni se spune. Un fapt aparent simplu poate avea consecințe grave.

De două ori Domnul i-a poruncit să scoată apă din stâncă. Prima dată, Moise ar fi trebuit să lovească piatra, din care să iasă apă (Exod 17: 5,6). A doua oară, a fost instruit să vorbească cu stânca (Numeri 20: 8). Fiți întotdeauna atenți la ceea ce vi se spune, deoarece, printr-o simplă distragere a atenției, puteți face o mare greșeală care va face rău cuiva, planului lui Dumnezeu sau vouă înșivă. Ori, Cel Preaînalt nu ți-ar spune niciodată să faci ceva ce nu este voința Lui.

Isus era Stânca care călăuzea poporul lui Israel. El a putut fi rănit o singură dată și, deoarece Moise nu a observat ceea ce i s-a spus, a lovit stânca de două ori și a pierdut astfel dreptul de a duce pe copiii lui Israel în Țara Făgăduinței. Orice fapt în afara poruncii Domnului ține de responsabilitatea exclusivă a celui care îl face. Cel mai rău lucru este că, dacă facem ceea ce Cel Preaînalt nu ne-a autorizat, vom suferi o pedeapsă.

Observați că Dumnezeu nu și-a schimbat poziția. Moise a muncit din greu pentru a-i scoate pe israeliți din Egipt și prin Marea Roșie. După ce i-a condus prin deșert timp de 40 de ani, când a venit timpul să treacă Iordanul, Moise a fost ucis de Dumnezeu însuși. Lipsa atenției la îndeplinirea poruncilor Domnului l-a făcut să piardă privilegiul de a duce poporul în locul promis.

Nu vă abateți de la limitele revelației și acordați întotdeauna atenție instrucțiunilor Domnului. Nu vă faceți propria lege pentru a căpăta bunăvoința cuiva, a umple biserica sau stăpâni pe oameni (Galateni 1:10). Nu este necesar să vă găsiți scuze pentru o faptă greșită. Rămâneți la ceea ce este consemnat în Scripturi, astfel încât să nu fiți găsiți necorespunzători. Nu contează cât timp slujiți cu credincioșie lui Dumnezeu, căci de veți greși, fapta din urmă vă va aduce osânda.

Cel Atotputernic nu se schimbă niciodată (Iacov 1:17). Oricine trece dincolo de legea lui Hristos nu-L va mai avea drept Dumnezeu. Oricine este stricat nu are nici pe Tatăl, nici pe Fiul. Recomandarea este să fim credincioși până la moarte, pentru că atunci vom primi cununa vieții (Apocalipsa 2.10). Nu este nicio osândire pentru cei credincioșii Hristos Isus (Romani 8: 1).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares