Omul care se dedă nelegiuirii nu este în pace cu sine însuși, fiindcă se îndepărtează de Izvorul iubirii și se aruncă în mâinile celui rău și urâcios (Ioan 10:10). Nu putem compara în niciun chip pe Domnul cu vrăjmașul, pentru că Dumnezeu este bun față de toți (Psalmi 145: 9). Cei care au slujit Celui Preaînalt nu au fost niciodată părăsiți în luptele lor, și nici nu au rămas fără ajutorul sfânt (Psalmi 46: 1). Chiar dacă ar trebui să lucrăm toată viața pentru a ne plăti mântuirea, ar merita toată osteneala.

Cel rău este precum vârtejul, un fenomen care nu ajută niciodată. Duhul care îți stăpânește inima este cel al răului și, prin urmare, tot ceea ce îți poate face este numai pagubă. Cel rău este cel care îți asuprește sufletul și, din această cauză, lucrarea sa va strica mereu. Cu cât omul rămâne mai mult sub asuprirea păcatului, cu atât firea îi va fi mai rea, căci se adapă din izvorul greșit.

Domnul îi compară pe cei care trăiesc în păcat cu vârtejul ce produce tot felul de pagube și stricăciuni. Nu durează mult, dar lasă întotdeauna în urmă numai distrugere. Chiar dacă vă străduiți să fiți prieten cu cel nelegiuit, veți descoperi că mânia lui nu vă va cruța. Este necesar să fim vigilenți cu un astfel de om, deoarece, atunci când va avea ocazia, va arăta ceea ce este cu adevărat în inima sa (Psalmi 37:12).

Omul păcătos este nemulțumit în toate privințele, deoarece nu are ajutorul sfânt care i-ar putea aduce succesul. Cum poate oare face cineva binele dacă disprețuiește pe Acela care este Înfăptuitorul unei astfel de binecuvântări? Păcătosul umblă din rău în mai rău și, pentru a-și găsi scuze, are întotdeauna argumente care, în ochii lui, sunt răspunzătoare de comportamentul său. Cine îl poate ierta dacă a ales calea opusă lui Dumnezeu?

Omul neprihănit are mereu pe Domnul drept temelie și, din acest motiv, chiar dacă Iadul vine împotriva sa cu toată puterea, nu va reuși. În luptele sale, va avea pe Cel Preaînalt ca Susținător și nu va putea fi clătinat sau lovit, fiindcă este întărit de Adevăr (Psalmi 125: 1). Răsplata celui drept este îndurarea sfântă care îl învăluie mereu și îl păzește de toate săgețile aruncate de dușman (Psalmi 23: 6).

Celui neprihănit nu îi lipsește inspirația sau puterea de a-și împlini visele, pentru că este mereu în legătură cu Acela care este bun și desăvârșit; astfel, vede calea de ieșire la toate problemele sale. Cel rău ne dă târcoale, căutând o deschizătură prin care să ne lovească, dar nu poate. Așadar, dacă ne îndepărtăm de Domnul, vrăjmașul ne va putea atinge (1Petru 5: 8); altfel, vom trece prin viață neatinși de cel rău (1 Ioan 5:18).

Întrebarea ce nu are nicio explicație este: de ce se lasă omul înșelat de vrăjmaș pentru a fi un păcătos? Căci, fiind neprihănit, are temelii veșnice, nu se lasă amăgit de vorbele diavolului și nu este atins de relele sale, ci este întotdeauna biruitor. Fiți mereu împlinitori ai neprihănirii sfinte și, astfel, nu veți fi niciodată asupriți de lucrările diavolului.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares