Lecția de azi este despre faptul de nu ne supăra unul pe celălalt, iar asta arată că nu suntem perfecți. Suntem învățați că unele situații care ne supără sunt necesare pentru a ne îmbunătăți purtarea de creștin. Fără îndoială, multe din cele ce ni se întâmplă astăzi nu sunt evitate de Domnul, pentru ca să putem afla că depindem mult de puterea Lui. Astfel, vom fi gata să înfruntăm marile încercări grație credinței în Hristos.

Pe lângă faptul de a ne îngădui unii cu alții, trebuie să iertăm și noi, deoarece iertarea ne ține departe de „otrava” aruncată în duhul nostru de jignirea ce ni s-a făcut de cineva, și care ne-ar strica. Cei care nu iartă pot ajunge chiar să plătească pe cineva pentru a pune capăt vieții agresorului său, sau chiar să comită o astfel de crimă. Ori, dacă acest lucru i se întâmplă unui creștin, va avea probleme serioase, care l-ar putea arunca în pierzania cea veșnică. Chiar și atunci când suntem atacați, nu trebuie să plătim răul cu rău, ci cu binele (Romani 12:21).

Dacă există plângeri între noi - nemulțumirea față de alții - este pentru că ascultăm de firea cărnii. În schimb, când suntem în Duh, nici măcar nu știm că am fost jigniți sau că cineva ne-a făcut rău. Pentru că trăim în prezența lui Dumnezeu, care este desăvârșit, trecem prin viață fără să fim atenți la anumite rele din jurul nostru. Chiar dacă le vedem, ne întrebăm dacă merită să cedăm supărării. La urma urmei, avem pacea lui Hristos, care depășește orice înțelegere (Filipeni 4.7)!

Trebuie să ne amintim întotdeauna cine eram înainte să primim pe Isus și tot ce ne-a fost iertat atunci când L-am primit ca Mântuitor al nostru. El nu ne-a scos ochii cu relele noastre, și nici nu ne-a primit cu nemulțumire, arătându-Și supărarea. Dimpotrivă, Domnul a venit în întâmpinarea noastră cu bucurie, cu o privire plină de mulțumire și ne-a făcut să credem că suntem speciali pentru El. Trebuie să ne purtăm la fel!

Nu putem îngădui ca diavolul să-și îndeplinească dorința în noi, fiindcă, de îl lăsăm, vom fi sub puterea sa și, atunci, vom fi cei mai nefericiți din lume. De ce să lăsăm pe cel rău să ne fure fericirea de care ne putem bucura zi de zi sau chiar pe vecie cu Hristos? Dacă ceea ce vi s-a făcut a fost foarte grav, nu uitați să vă purtați la fel cum S-a purtat Isus cu voi.

Această lecție este una dintre cele mai bune pe care le putem învăța pentru a supăra pe vrăjmaș, care, în ciuda faptului că este cauza tuturor relelor, se preface că este prietenul nostru pentru a ne mâmia amintindu-ne de răul ce ni s-a făcut. În momentul în care ești mai puternic în credință, când ți se vorbește despre minciunile pe care le-au scornit despre tine, te vei bucura precum frații din vechime care s-au purtat la fel cu frații lor. Dacă apar astfel de situații, este pentru că răsplata îți este mare.

Domnul Isus ne-a învățat că, dacă neprihănirea noastră nu o va depăși pe cea a cărturarilor și fariseilor, nu vom intra niciodată în Împărăția Cerurilor (Matei 5, 20). Prin analogie, putem spune că dragostea și credința noastră trebuie să fie mai mari decât cele ale altora.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares