Ce mare păcat! De ce să accepți minciuna diavolului? Din nefericire, mulți oameni se opun cu totul Domnului și, până în ultima clipă, sunt înșelați de vrăjmaș și fac pasul nefericit de a asculta de el. Chiar și așa, bunul Dumnezeu continuă să-i determine pe oameni să se pocăiască și să se întoarcă la El, dar unii preferă înșelăciunea, gândindu-se că nu va veni ziua judecății.

Păcatul deschide ușa lucrărilor rele. Atunci conștiința este grea, omul crede că este despărțit de Dumnezeu și, în sfârșit, vine distrugerea veșnică. Misiunea diavolului este să fure, să omoare și să distrugă (Ioan 10.10a), iar pentru a o împlini, folosește toate mijloacele posibile, făcându-l pe om să se simtă bine în greșeala sa și chiar să creadă că Dumnezeu nu îl va condamna. La fel a procedat poporul lui Iuda în zilele dinaintea distrugerii Ierusalimului de către Nabucodonosor.

Este simplu să rezolvi problema păcatului, căci este de ajuns doar să-l mărturisești. Dacă cineva a avut curajul să păcătuiască, de ce să nu aibă curajul să-și recunoască greșeala? Cine nu se împacă cu Domnul, care este gata de a-ți da iertarea, greșește de două ori. În primul rând, pentru că a primit ispita, iar în al doilea, pentru că ar fi trebuit să-și mărturisească nelegiuirea, dar nu a făcut-o. Unii înțeleg că trebuie să se împace cu omul față de care au greșit, dar nu se supun acestei porunci sfinte. De fiecare dată când nu-și mărturisesc fapta cea rea, greșesc din nou.

Până în ultima clipă, Cel Preaînalt îi învață pe copiii Săi să nu păcătuiască. Unii oameni căzuți în păcat au mărturisit că au tremurat până în momentul în care ispita a fost primită; era ca și cum auzeau pe cineva spunându-le să nu se supună. Îndoindu-se, s-au lăsat duși de ispită și au greșit. De atunci, au păcătuit și au trecut prin mari încercări. Dacă nu există căință și împăcare, vor suferi și mai mult.

Unii oameni sunt cuprinși de credința Duhului lui Dumnezeu, care, știind ce li se va întâmpla în Ziua Judecății, îi îndeamnă să se spovedească; cu toate acestea, răutatea din inimile lor nu îi lasă să spună adevărul. Astfel, în viața lor de zi cu zi nu există decât dureri, probleme și piedici, pentru că sunt în mâinile diavolului. Există o singură cale de a ieși din această strânsoare: să te încrezi în Dumnezeu, pentru că El spune: „Întoarce-te!”.

Faptul de a nu te pocăi Îl împiedică pe Domnul să te ierte. Când Dumnezeu dă sentința, nici măcar rugăciunea reprezentantului Legii și a profeților nu va reuși să-L înduplece. Dacă ai păcătuit, nu mai sta pe gânduri, pentru că cu siguranță vei suporta consecințele faptelor tale.

Cât despre sfârșitul locuitorilor lui Iuda, Dumnezeu l-a trimis pe Ieremia, care, cu lacrimi în ochi, i-a avertizat zi și noapte asupra sorții ce-i așteaptă. Însă, pentru că nu s-au îndreptat, au mers sub conducerea lui Nabucodonosor la Babilon și au rămas acolo timp de 70 de ani, așa cum le arătase profetul. Iar despre robia care îi așteaptă pe cei nepocăiți, Isus a spus că este pe vecie.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares