David a fost dezamăgit să vadă pe oamenii pe care i-a ajutat ridicându-se împotriva lui prin mărturii mincinoase. Când asta se întâmplă, prima noastră reacție este să nu credem într-o astfel de atitudine. Totuși, adevărul este că, în lume, va fi multă suferință (Ioan 16.33) și dezamăgiri. Astfel, mai devreme sau mai târziu, vom fi luați prin surprindere de mulți oameni cu care nu doar am fost îngăduitori, ci și în care ne-am investit cunoașterea. Ei vor acționa astfel pentru că s-au îndepărtat de prezența sfântă.

Chiar și în lucrarea lui Dumnezeu, ne confruntăm cu trădarea celor pe care îi ajutăm, iar acest lucru este foarte trist. Doare să vezi că omul știe că greșeala i-a fost descoperită, dar, când este întrebat, o neagă fără nicio jenă. Este dureros să vezi că unii preferă să rămână în greșeală și, prin urmare, nu vor afla fericirea veșnică. Fie ca Dumnezeu să aibă milă de acești indivizi lipsiți de discernământ.

Este de necrezut cum unii oameni se vând diavolului și mint. Nimeni nu ar trebui să cadă în capcanele celui rău, pentru că, până în ultima clipă, Duhul Sfânt cere ca omul să nu greșească (Ioan 16:13). Totuși, mulți dintre cei căzuți, convinși de diavol să nu se rușineze, se închid în ei și nu se spovedesc; astfel, pierd orice prilej de a fi iertați (Proverbele 28:13). Dar în Ziua din urmă, toată lumea îi va vedea mergând spre pierzanie.

David a fost evlavios și, povestind atitudinea sa față de bolnav, arată că practica actuală seamănă cu cea din Vechiul Testament. Trebuie să ne schimbăm complet, pentru că Isus ne-a învățat cum să procedăm față de suferința cuiva. Nu trebuie să ne luăm după cei religioși, ci să ne folosim drepturile în Hristos și să-i eliberăm pe cei asupriți. La urma urmei, am primit puterea dinainte.

Este necesar să ne purtăm cum trebuie față de bolnavi, pentru că Domnul ne-a luat bolile asupra Sa. Trebuie să învățăm Adevărul oricui îi slujim și, dacă Duhul Sfânt ne descoperă că păcatul este cauza acestei suferințe, este imperativ să călăuzim pe om către pocăință. Apoi, trebuie să ne folosim autoritatea asupra răului, cerându-i să plece, pentru că avem putere asupra celui rău și asupra faptelor lui. Aceasta este taina ce îi va face pe mulți oameni să se elibereze prin credința lor.

Cel Preaînalt ne poruncește să vindecăm pe cei bolnavi în loc să plângem lângă ei. Neîndeplinirea determinării Învățătorului este ca și cum ai spune puterii sfinte că nu este dorită în acel om. Dar, mare atenție! Nu trebuie să ceri sau să poruncești îngerilor lui Dumnezeu să facă lucrarea, pentru că aceștia ascultă numai de glasul Cuvântului Domnului.

Când creștinul își ia locul în Hristos și acționează cu îndrăzneală, puterea sfântă lucrează la fel ca în zilele lui Isus. Prin urmare, când slujești, fii ferm și hotărât, cerând ieșirea răului. Însă, nu trece niciodată dincolo de Cuvânt.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares