Poruncile Domnului trebuie luate în serios, pentru că El este atotștiutor. Dezvăluindu-ne ceva, El ne arată calea cea dreaptă pentru a ajunge la biruință. Dacă nu-I slujim, paguba va fi toată a noastră. Cel Atotputernic nu ne-ar spune niciodată ceva care să nu fie cel mai bun. Pe de altă parte, a acționa pentru ceea ce credem noi că este corect poate fi de cele mai multe ori atitudinea cea mai proastă.

Cei smeriți sunt pe plac Celui Preaînalt, căci dovedesc că se încred în El. Însă, cine se lasă amăgit de neascultare cooperează cu diavolul în planul său de a fura, ucide și distruge (Ioan 10.10a). Astfel, pe lângă faptul că nu are pe Dumnezeu aproape – ceea ce reprezintă o mare pierdere –, va vedea că a luat o hotărâre greșită, chiar dacă reușește să obțină un oarecare succes. Așadar, dacă un om a realizat ceva fără Domnul, ar putea realiza infinit mai mult cu El.

Poate părea simplu, dar faptul că cineva nu caută și nu urmează îndrumarea sfântă arată că nu are încredere deplină în Cel Preaînalt. Cel care ascultă de ceea ce spune Dumnezeu dovedește că este un slujitor adevărat pentru că se încrede cu totul în El. Vezi ce se întâmplă cu mulți rătăciți când aud propovăduirea Evangheliei: sunt atinși la inimă, dar nu spun da chemării mântuirii, pentru că nu au fost învățați să se încreadă în Domnul.

Dumnezeu i-a dat lui Iosua porunci precise, pe care acesta s-a dovedit gata să le asculte. Chiar dacă nu avea hârtie să noteze ce i s-a spus (pe atunci se scria pe papirus, pergament sau alte materiale similare), comandantul Israelului s-a străduit să păstreze toate acele cuvinte. Apoi, i-a adunat pe oameni și le-a dat instrucțiuni fără a uita niciun detaliu.

Aflat înaintea unei cetăți puternice, cu ziduri largi și înalte, și cu un popor pregătit să împiedice înaintarea lui Israel în acea țară, Dumnezeu le-a arătat că ar trebui să înconjoare orașul timp de șapte zile, cu condiția ca nimeni să vorbească. În zorii celei de-a șaptea zi, cei șapte preoți au cerut ca oamenii să scoată strigăte puternice de credință, care i-a făcut pe locuitorii Ierihonului să tremure.

Înarmați, oamenii s-au dus în acel loc mergând cu încredere, fără să spună nimic. Aceasta ne învață că trebuie să tăcem în timpul încercărilor pentru a nu păcătui. Acea tăcere a fost un mesaj din Rai. Dacă spunem ceea ce Dumnezeu nu ne dă, putem strica planul Lui. Tăcerea evreilor i-a speriat pe locuitorii acelei regiuni.

Cei șapte preoți, sunând din trâmbițe, anunțau că Duhul lui Dumnezeu era în acea lucrare. Cine este în luptă să te ajute? Acest lucru îl arăți prin felul în care te porți înaintea Tatălui. Cum Domnul era cu ei, El Însuși avea să spună Ierihonului că îi sosise vremea judecății.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares