Nici un om care este viu și a păcătuit nu a ajuns atât de departe încât să nu mai poată fi în comuniune cu Cel Preaînalt. Dar trebuie să plece în căutarea Lui. Atunci va găsi în Domnul dragostea de care s-a bucurat și de care are atâta nevoie, precum și refacerea credinței și a demnității sale. Faptul de a mărturisi lui Dumnezeu ceea ce ai greșit, de a-I cere iertare, este unul dintre cele mai demne fapte pe care cineva le poate face în viață.

Există cazuri în care omul a păcătuit atât de mult încât Domnul este departe de el. Prin urmare, acesta trebuie să întreprindă o căutare a prezenței sfinte în Cuvânt până când va fi din nou în comuniune cu Mântuitorul. Cât ai clipi din ochi, va găsi din nou ceea ce are nevoie pentru a i se răspunde și va primi revelația Scripturii. Departe de Dumnezeu, omul este mereu în necaz.

Cazul celui care păcătuiește este mai grav decât se crede, pentru că este în mâinile duhului care l-a ispitit și, oricât s-ar strădui, nu va scăpa de el, decât dacă eliberarea o face însuși Cel Atotputernic. De aceea, nu te obișnui să păcătuiești, crezând că, făcând asta, este suficient doar să te mărturisești și să crezi că ți s-a răspuns. Semnul că ai fost iertat este în bucuria care îți va umple sufletul.

Omul care este în mâinile ispititorului nu are bucurie, zilele îi par triste și toate ușile îi sunt închise. Fără eliberare duhovnicească, tot ce va realiza nu este decât ceva religios, și nu izbăvire. Însă, cei care au fost cu adevărat iertați se întorc la împărtășire. Atâta timp cât păcatul nu este îndepărtat, nimic nu va funcționa pentru cei nelegiuiți. Numai cei care cunosc iubirea cerească sunt izbăviți.

Cel care a fost iertat de greșelile sale se simte cu adevărat liber. Chiar dacă vrăjmașul insistă să-i ofere ispite vechi sau noi, acesta nu va acorda nici cea mai mică atenție celui rău. Omul care a simțit din nou asuprirea diabolică și a fost eliberat cunoaște pericolul în care a fost. Dacă nu ar fi fost izbăvit de greșeală, nu ar fi fost niciodată stăpân pe sine și, în același timp, nu ar fi primit răspuns la rugăciunile sale.

Nu este necesar să faci sacrificii sau să petreci ore întregi regretând ceea ce s-a întâmplat, ci să fii conștient că fapta ta nu a fost bună și că nu trebuie să te întorci niciodată la greșeală. Nu merită să fii sub jugul rău. Dacă se va întâmpla asta, nu ne vom putea baza pe ajutorul lui Dumnezeu, nădejdea noastră la necaz. Bine este să fii mereu împăcat cu Domnul.

Cuvântul potrivit nu este doar pentru a fi iertat, ci și mântuit. Cei căzuți în păcat au devenit slujitori ai diavolului, care i-a ispitit, iar acum, sub stăpânirea lui, nu mai sunt siguri că nu-și vor petrece veșnicia în Iad. Dacă ai căzut, profită de această ocazie pentru a te mărturisi și primi iertarea.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares