Abaterea copiilor lui Israel a fost gravă, chiar dacă Domnul și-a împlinit Cuvântul, ducându-i în Canaan, Țara Făgăduinței. Din păcate, pentru că nu și-au schimbat purtarea, nu a avut loc nicio împăcare pentru a obține viața veșnică. Un fapt trist în zilele noastre, în ciuda faptului că Brazilia devine o națiune care se teme de Cel Preaînalt, este că numărul mântuiților e egal cu cel al neascultătorilor . Ori, unde cred oare acești oameni că vor petrece veșnicia?

Pe lângă faptul că pierd ocazia de a trăi veșnic cu Tatăl cel veșnic, astfel de indivizi nu înțeleg că, din cauza purtării lor, deschid calea vrăjmașului. În biserici, sunt oameni care se confruntă cu multe ispite și pentru că nu au o credință corespunzătoare, Satana i-a făcut să sufere de boli și cele mai diverse rele. Ei trebuie să se întoarcă degrabă la Dumnezeu, altfel vor fi nimiciți.

Domnul ne-a dat „leacul” care îl împiedică pe cel rău să ne facă rău. Cine urmează ”tratamentul” prescris de El de a cunoaște și păzi legile Lui, împiedică lucrările diavolului să aibe loc în calea sa. Dacă ar depinde de Dumnezeu, ispititorul nu l-ar putea face pe mântuit să sufere. Ori, ceea ce ne uimește este să vedem pe cineva care a cunoscut mântuirea să renunțe la comuniunea cu Creatorul, revenind la purtarea de înainte să cunoască Evanghelia, sau chiar mai rău.

A se întoarce la Hristos înseamnă a practica rânduielile cuprinse în Cuvântul Său pentru a asculta de voia Lui. Când această purtare este adoptată, nimic nu-l va împiedica pe Mântuitor de a-Și realiza minunatul plan în cel care Îi aparține. Pentru a trăi departe de atacurile infernale, Dumnezeu a făcut să cadă asupra lui Isus nelegiuirea tuturor (Isaia 53,6), fapt care ne răscumpără – ne face nevinovați – de greșelile noastre. Prețul care a fost plătit pentru noi a fost mare; însă, dacă nu veghem, vom cădea în ispită.

Dacă nu există o convertire completă, omul nu va fi într-o poziție potrivită pentru a se folosi de autoritatea conferită tuturor cetățenilor Împărăției lui Dumnezeu și, astfel, nu va avea loc nicio lucrare sfântă. Este necesar să căutăm sfințirea, căci fără ea nu vom putea umbla cu Răscumpărătorul, care este sfânt (Evrei 12.14): Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi? (Amos 3.3). Prin urmare, cereți Tatălui să vă arate dacă este ceva în neregulă cu voi. Dacă este, rugați-vă ca El să vă izbăvească.

Cine își amână comuniunea cu Tatăl va descoperi că va fi prea târziu, și nu va putea scăpa de întuneric. Doar Duhul Sfânt ar trebui să lucreze în noi, din moment ce suntem locuința Lui. Dimpotrivă, dacă permitem forțelor întunericului să ne facă să acționăm în afara Cuvântului, când vom avea nevoie de cel care ne este Adăpostul, Cetatea și Ajutorul la necaz (Psalmi 46.1), vom vedea că El nu va veni.

Așa cum Tatăl ceresc dorește ca noi să ne întoarcem la El, la fel și dorința Lui este să vină la noi. Vorbim despre Cel care este Atotputernic și nu doar puțin superior nouă, ceea ce ar fi bine. În versetul citat, răspunsul israeliților rătăciți arată cât de cinici erau. Dar voi, ce veți spune? Să faceți după cum vi se poruncește!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares