O simplă neglijență l-a dus pe Iov în sărăcie. Și-a pierdut bunurile, copiii, sănătatea și aproape că și-a pierdut și mântuirea. Să cercetăm ce s-a întâmplat cu acest patriarh, astfel încât, dacă suntem atacați de vreo forță rea, să știm când și cum am fost nepăsători; astfel, nici un blestem nu se va împlini asupra noastră. Se poate ca acest necaz să nu fi apărut din cauza unei ofense pe care am făcut-o cuiva, ci mai degrabă pentru că am lăsat gândurile rele să ne strice.

Neștiind motivul pentru care se află în mâinile vrăjmașului, Iov s-a gândit că Dumnezeu îl pedepsește fără motiv și chiar L-a învinovățit pentru nenorocirea sa. Cel Preaînalt, fiind bun și înțelept, vrea să ne izbăvească de păcate, căci astăzi El este Apărătorul nostru, care luptă pentru ca noi să ne împăcăm cu El înainte de plecarea noastră. Nu-ți fie teamă să te deschizi lui Dumnezeu, spunând adevărul și recunoscându-ți propria greșeală.

Probabil că nicio altă ființă umană nu a suferit la fel de mult ca Iov. Deși nu avea explicație pentru acele necazuri, a luptat pentru a le scoate din viața lui, luptând cu toată puterea să iasă din acea asuprire. Dacă te afli sub vreun atac rău, nu economisi și nici nu irosi revelațiile Cuvântului, căci cu ele afli cauza unei astfel de încercări și apoi înțelegi cum să te eliberezi cu totul de el. Dumnezeu te iubește!

În mărturia sa, Iov a vorbit despre trei lucruri. Cum nu știa că problema era cu el, a crezut că Domnul l-a pedepsit pe nedrept. Adesea procedăm într-un mod asemănător, întrucât vorbim fără să ne gândim și încă Îl învinovățim pe Tatăl pentru ceea ce suferim; nici măcar nu ne rugăm să aflăm adevăratul motiv pentru care ne confruntăm cu o asemenea adversitate. Este important să ne întrebăm care este cauza a ceea ce ni se întâmplă și cum să scăpăm din această situație.

Iov a mărturisit că sufletul i s-a plictisit de viață. Acest fel de purtare ne desparte de Dumnezeu. Este de ajuns să-I slujești cu bucurie (Psalmul 100:2) și chiar dacă totul se prăbușește în jurul tău, nu lăsa sufletul să ți se dezguste de viață. În orice situație, nu lăsa niciodată pe diavol să-ți ia cel mai prețios lucru pe care îl ai: credința ta în Hristos.

Iov a decis să dea frâu liber plângerii sale. Parcă spunea că e precum o barcuță purtată de curent pentru a vedea unde va ajunge. Trebuie să-ți măsori cuvintele chiar și în timpul rugăciunii, căci poți vorbi ceea ce nu ar trebui și să te nenorocești pe vecie. Cere lui Dumnezeu să-ți pună o strajă înaintea gurii, ca să nu spui nimic care să te pună în mâinile diavolului (Psalmi 141.3).

În cele din urmă, patriarhul a spus că va vorbi în amărăciunea sufletului său. Nu trebuie să faci niciodată aceasta, căci prin cuvântul tău vei fi osândit sau scos fără vină (Matei 12,37). Ar trebui să vorbești doar despre bucuria pe care ți-o dă Duhul Sfânt și potrivit celor scrise în Cartea sfântă. Prin urmare, laudă pe Cel Atotputernic și nu te plânge nici măcar în timpul rugăciunii.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares