Chiar și când a auzit de la Avraam misiunea pe care trebuia să o îndeplinească printre rudele sale, slujitorul său a pus o condiție față de cuvântul patriarhului, întrebând dacă, în cazul în care fata nu vrea să meargă cu el, poate să-l ducă pe Isaac la Nahor. Avraam a spus imediat nu, pentru că, fiind un om cu credință, cunoștea planul sfânt. Când avem îndrumarea lui Dumnezeu, trebuie să ne astupăm urechile, ca să nu ne abatem de la adevăratul plan sau să cădem în capcanele diavolului.
    Înainte de a ajunge la locul desemnat, fără a ști exact unde avea să fie binecuvântat, slujitorul s-a rugat și, în timpul rugăciunii sale, din gura lui au ieșit toate întâmplările următoare. Așa că, a trebuit doar să aștepte și, curând, a rămas uluit de ceea ce avea să se întâmple. Tânăra care a venit era frumoasă și, în același timp, foarte bună, căci nu numai i-a dat lui apă să bea, ci și cămilelor sale. Părea că el și Rebeca învățaseră aceeași lecție. Dumnezeu este perfect!
    Slujitorul lui Avraam nu aranjase nimic cu viitoarea nevastă a lui Isaac, dar Domnul pusese cuvintele în rugăciunea lui și în inima tinerei. În timp ce ea le dădea de băut animalelor, el o privea în tăcere pentru a vedea dacă Dumnezeu îi adusese misiunea la bun sfârșit. Apoi i-a dat fetei cadouri și a întrebat a cui fiică este. În acel moment, a aflat că fata era nepoata lui Avraam și că era suficient loc în casa ei pentru ca el și cămilele să-și petreacă noaptea. În fața acestor revelații, slujitorul s-a închinat și a slăvit pe Domnul!
    De la prima întâlnire cu Rebeca, încă de la fântână, a văzut că mâna dumnezeiască nu a greșit îndrumându-l să se roage și a recunoscut că a fost călăuzit la locul exact. A alergat și a spus familiei ei veștile bune. Când Dumnezeu deține controlul, nu există nicio posibilitate de a-ți merge rău. Adevărat este cuvântul care spune că toate lucrează împreună pentru binele celor care iubesc pe Dumnezeu (Romani 8,28). Urmează îndrumarea Celui Atotputernic și El te va călăuzi. Amin!
    Laban, fratele Rebecăi, a auzit vestea și a ieșit în întâmpinarea omului trimis de Avraam. Când a ajuns la el, Laban l-a salutat ca fiind binecuvântat de Domnul și l-a invitat în casă, precum și pe oamenii care îl însoțeau. Până atunci, totul a fost minunat, dar dacă era vorba de planul lui Dumnezeu, ar fi continuat să aibă succes. I-au dat de mâncare, dar el i-a avertizat că nu o va mânca fără să spună mai întâi de ce se află acolo. Apoi a început să vorbească despre cum prosperase Avraam.
    A sosit momentul de mare suspans, când avea să-și dezvăluie misiunea. Fără teamă sau cutremur, bărbatul a aspus că domnul lui l-a trimis cu ordine exprese să obțină o mireasă pentru fiul său. După ce a explicat totul, a întrebat dacă vor arăta bună voință față de Avraam; în caz contrar, ar trebui să-i spună decizia în acel moment. Răspunsul lui Betuel, tatăl lui Laban și al Rebecăi, a fost că acest lucru era de la Domnul și nu putea refuza.
    Misiunea pe care acel slujitor o primise de la prietenul lui Dumnezeu (Iacov 2:23), stăpânul său, nu putea fi mai bună, întrucât totul se potrivise ca o mașinărie bine asamblată. Când i-a explicat ce face acolo, a auzit de la tatăl și fratele Rebecăi că aceasta poate merge cu el. Astfel slujitorul s-a închinat înaintea Domnului și a dat daruri Rebecăi, fratelui și mamei ei.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares