Tot ceea ce există în lumea materială și duhovnicească a fost creat de Fiul lui Dumnezeu. El este Dumnezeu cu Tatăl; de aceea, din nimic a scos toate lucrurile la lumină. Fără Domnul, nimic nu ar exista; prin urmare, El este temelia creației, care există prin El (Romani 11,36). Dacă ne gândim la posibilitatea de a pune o altă temelie, vom face o mare greșeală. A înceta de a recunoaște existența lui Dumnezeu este culmea nebuniei.

Astăzi, trăind în trup, cu toate limitările noastre, ne este imposibil să-L cunoaștem pe Domnul după cum El ne cunoaște. Acest lucru va fi posibil doar prin har și milă sfântă. Însă, când Isus va veni să ne caute, lângă El, ni se va permite să știm cine este El și cum El știe cine suntem. Imaginează-ți pierderea celor nemântuiți – neascultători – pe vecie!

Învățăturile Domnului din Scripturi sunt adevărate și trebuie primite. Altfel, vom merge în întuneric. Când Și-a început creația, El a făcut-o conform capacității Sale, care este desăvârșită în toate privințele. Cel Preaînalt ne-a dat Cuvântul Său, numindu-l Adevăr. Fiul este acea parte a lui Dumnezeu, care a devenit Temelia noastră. Hristos este ca o ancoră sigură care nu ne lasă niciodată în derivă.

Consemnarea căderii omului din Rai merită toată atenția până-n cele mai mici detalii. Evenimentele povestite în Scripturi sunt reale. Potrivit acestora, omul se naște despărțit de Creator. Nu mai trebuie să-l învinovățim pe Adam pentru dezastrul suferit de omenire, pentru că Isus a venit ca un al doilea Adam și nu a greșit în misiunea Sa. El a îndeplinit exigența neprihănirii sfinte și ne-a izbăvit de cădere și de efectele ei. Aleluia!

Astfel, când credem în Isus ca Înlocuitor și Mântuitor al nostru, avem iertarea păcatelor noastre. Apoi, duhul nostru trece printr-un proces de refacere în care devenim noi creaturi. Lucrurile vechi trec și totul devine nou pentru noi (2 Corinteni 5:17). Din acest moment, trebuie să ne bazăm deciziile pe ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece am fost răscumpărați în Hristos. Așadar, trebuie să-L primim ca Răscumpărător al nostru.

Prin mântuire, primim numele de copii ai lui Dumnezeu, iar aceasta înseamnă să fim uniți cu El acum și pe vecie. Nimic nu ne mai poate despărți de iubirea lui Dumnezeu, care este în Fiul, și-L putem numi Tată (Romani 8,39). Ca făpturi noi, dispare sentimentul de nevrednicie care încă există în cei care nu au auzit Vestirea cea Bună despre ceea ce a fost făcut de ființa umană. Deci, necrezând în ceea ce spune Domnul, un asemenea om nu este mântuit.

Când înțelegem gravitatea pieirii omului fără Isus și credem în Hristos ca Mântuitor și Domn, trecem de la moarte – natura Satanei – la viață (Ioan 5:24). Așadar, păzind Cuvântul, nu vom mai vedea moartea niciodată. Mântuitorul este temelia credinței noastre, care ne garantează biruința. A Lui să fie toată slava!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares