Cea mai mare realizare cu privire la fericirea noastră a avut deja loc. Deși am auzit despre ea, se pare că nu suntem cu adevărat conștienți de ea, căci trăim ca și cum am fi încă despărțiți de Domnul. Trebuie să ne trezim, altfel diavolul va continua să ne asuprească cu multă durere și suferință. Este datoria noastră să facem lucrarea lui Dumnezeu așa cum a făcut-o Isus, umblând din credință în credință, cinstând și slăvind pe Tatăl așa cum merită El.

Isus, pe lângă faptul că a purtat suferinţele noastre şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi (Isaia 53:5). Acesta ar trebui să fie motivul rugăciunilor noastre, dar, din păcate, aproape niciodată nu facem asta. Ceea ce numim rugăciune nu este altceva decât „plânset”, o tânguială numită rugăciune. Însă, aceasta nu este atitudinea pe care Dumnezeu o așteaptă de la noi.

În acea zi, Domnul a legat vânătăile poporului Său, punând capăt la ceea ce ne îndepărta din ce în ce mai mult de El. Prin urmare, acum putem trăi alături de El, să comunicăm cu Duhul Sfânt și să vorbim în Numele lui Isus păcătoșilor, să alungăm demonii, să vindecăm bolile și să ridicăm pe cei căzuți. Am fost cu totul izbăviți de păcate și, prin urmare, nu există limite pentru lucrările noastre în credința în Hristos. A face voia Celui Preaînalt depinde doar de noi.

Pentru că rana loviturilor noastre era mare, ne-a fost imposibil să ne apropiem de Dumnezeu, pentru că, fiind Foc mistuitor, El ne-ar distruge. Cu toate acestea, suntem mai mult decât biruitori (Romani 8,37); la urma urmei, dacă putem sta înaintea Lui pentru a-L iubi, suntem capabili să înfruntăm dușmanul și să-l învingem. Creștinul va câștiga întotdeauna bătălia dacă acționează în Numele lui Isus. Fără El, nu putem face nimic (Ioan 15:5). Suntem acoperiți de slavă! Ce vei face în aceste condiții?

Dacă am făcut pace cu Tatăl și suntem prieteni ai Domnului și copii născuți din nou prin Cuvântul și Duhul Sfânt, nimic nu ne poate despărți de iubirea Lui, care este în Hristos Isus, Domnul nostru (Romani 8,39). Așadar, lasă-ți temerile, refuză minciunile diavolului și intră în luptă cu certitudinea că vei onora pe Cel Preaînalt cu biruința ta. Ești deja un biruitor; prin urmare, opune-te oricărei lucrări a diavolului în viața ta.

Cel Atotputernic este aprins în mânia Sa, pentru că, deși Isus a făcut ceea ce era necesar pentru ca omul să se întoarcă la comuniunea cu Tatăl, nimeni nu trăiește așa. Poate părea absurd, dar mulți vor să-i facă pe păcătoși să se întoarcă în trecut, când cel rău îi stăpânea, cerându-le să facă lucruri greșite. Propovăduirea osândei nu izbăvește pe nimeni de păcate. Mesajul nostru trebuie să fie că rănile ne-au fost legate, punând capăt despărțirii.

Să slujim Domnului așa cum merită! Dacă suntem lași, înfricoșați sau răi, cu siguranță Îi vom da socoteală la întoarcerea Sa. De ce nu credem în învățăturile Bibliei? Cel Atotputernic ne privește astăzi cu satisfacție; la urma urmei, am fost făcuţi să-I fim pe plac Lui. Aleluia!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares