Acest cuvânt a fost dat copiilor lui Israel când Domnul i-a avertizat că un înger îi va duce la dușmanii lor. Nu contează unde te trimite Dumnezeu, căci El nu te va duce niciodată undeva ca să fii învins. Cel Atotputernic nu este ca omul, care are un plan de rezervă dacă ceva nu merge bine. Cu Domnul, totul decurge conform planului. De aceea, fă orice îți poruncește Dumnezeu și mergi oriunde te trimite El.

Cel Atotputernic îi avertizase deja pe israeliți că ar trebui să asculte cu atenție glasul trimisului lui Dumnezeu și atunci vor fi binecuvântați de două ori: cu biruință și cu răsplata care urmează fiecărei fapte de neprihănire realizate. Oamenii care au trăit în Canaan s-au dedat întotdeauna păcatelor cărnii și s-au închinat unor dumnezei falși. Timp de secole, Dumnezeu s-a chinuit să-i scoată din el. Însă, întrucât ei nu L-au ascultat, Domnul a decis să-i scoată din acea țară.

Sosise ziua când Dumnezeu a dus pe Israel pe teritoriul amoriților, pentru a începe ocuparea Țării Făgăduinței. Astfel, nu ar trebui să se teamă, pentru că Cel care îi eliberase din robia Egiptului, cea mai mare țară din lume pe atunci, știa bine să-i elibereze din mâinile acelor oameni. La fel, atunci când suntem îndrumați către o binecuvântare, care este deținută de dușmani, nu trebuie să fim surprinși sau să ne temem.

Pentru omul de rând, ca să poată prelua controlul asupra acelor pământuri, ar trebui să ducă niște bătălii crâncene, în care mulți să moară, iar mulți alții să fie mutilați pe viață. Însă, nu asta a fost ceea ce Domnul plănuise. Ori, lucrurile care sunt imposibile pentru oameni sunt posibile pentru Dumnezeu. Prin urmare, slujitorul Celui Preaînalt nu trebuie niciodată să fie influențat de frică sau de ideea că este imposibil să învingi vreun dușman.

Cu Îngerul lui Dumnezeu înaintea lor, luarea în stăpânire a acelor pământuri ar fi fost cel mai ușor lucru, dar, din păcate, ei nu au crezut. Când au fost duși în acea țară și li s-a spus că săse ridice și să o stăpânească ca moștenire, israeliții s-au speriat. Atunci capii de familii s-au adunat și i-au vorbit lui Moise despre trimiterea unui viteaz din fiecare seminție pentru a vedea cum este țara. Moise s-a rugat, iar Domnul a îngăduit. Câtă bunăvoință!

Vedeți, Domnul a permis ca iscoadele să fie trimise pentru că asta era gândul lor. Gândurile omului nu sunt niciodată gândurile lui Dumnezeu, așa că nici nu ar trebui să fie luate în considerare. Israeliții au ieșit din voia adevărată a Domnului și au intrat în cea îngăduitoare. Când iscoadele s-au întors, zece dintre ele au discreditat țara, susținând că va fi imposibil să o ocupe. Când a auzit mulțimea aceasta, a plâns și a vrut să se întoarcă în Egipt. Atunci Cel Preaînalt a făcut ca Israeliții să meargă patruzeci de ani în pustie.

Când Dumnezeu a poruncit poporului Său să se ridice și să stăpânească țara aceea, El a spus că îi va distruge pe dușmanii lor. Însă, pentru că au luat o altă poziție în loc să împlinească planul sfânt, israeliții nu aveau să intre în Canaan până când ultimul bărbat de la vârstă de 20 de ani în sus nu va muri. Apoi intrarea lor s-a produs cu multe lupte și morți.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares