Când aud despre judecata veșnică, oamenii tremură. Întrucât nu există niciun neprihănit, doar gândul de a fi în fața Judecătorului, care este curat și sfânt, le face inima să palpite. Dar vor trebui să treacă și cei care practică Cuvântul prin această judecată? Răspunsul este nu. Cei care vor stărui până la sfârșit vor fi mântuiți. Însă, cei destinați pentru scaunul de judecată vor fi acolo doar pentru a-și asculta sentința de condamnare.

Este adevărată doctrina că odată mântuit, ești mântuit pe vecie? Da și nu. Da, pentru cei care au stăruit în a face binele, și nu, pentru cei care s-au simțit gata să comită aceleași păcate săvârșite de cei pierduți. Un astfel de om crede că, pentru că a fost mântuit, este scutit de judecata finală. Sărmanul! La fel ca porcul, care, după ce a făcut baie, se bagă din nou în noroi, și acest individ se lasă murdărit din nou.

Cei milostivi, care îi ajută pe cei pierduți și îi duc la mântuire, sunt liberi de osândă, căci mila biruiește judecata. Însă, cei care nu au arătat milă celor pierduți pentru că au ceva mai bun de făcut decât să-și facă griji pentru păcătoși vor sta înaintea scaunului de judecată. Cine nu a stat de veghe și a devenit rău, va înfrunta judecata pentru a primi ceea ce merită din cauza faptelor sale.

Diavolul este capabil să-i facă pe unii oameni să fie „folosiți” în slujire, pentru a-i face să creadă că lui Dumnezeu nu îi pasă de faptele copiilor Săi, atâta timp cât aceștia lucrează pentru El. Aceasta este o greșeală gravă, pentru că cel care folosește acești oameni nu este Domnul, ci Satana. Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce, şi apă amară? (Iacov 3:11). Scripturile spun clar: trebuie să fim sfinți, pentru că Domnul este sfânt (Levitic 20:7).

Când un creștin păcătuiește, el nu a arătat milă față de persoana împotriva căreia a păcătuit. Nu putem înșela pe nimeni în dragoste sau în afaceri. Oricine fură este pus în lista descrisă în 1 Corinteni 6:10. A vorbi despre greșeala ta nu este suficient, pentru că dacă ți-ai înșelat jumătatea, ai furat sau ai făcut ceea ce Pavel interzice în versetul citat, nu vei moșteni Împărăția lui Dumnezeu, cel puțin dacă nu te pocăiești și nu-ți mărturisești fărădelegile.

Cei care au fost mântuiți și au stăruit în a face binele pot fi liniștiți, pentru că vor fi izbăviți de osândă; la urma urmei, au trecut de la moarte la viaţă (Ioan 5:24). Oricine face o greșeală trebuie să caute pe cel înșelat sau dezonorat, să-i spună despre greșeala sa, să se întoarcă la altar și să aducă jertfa, care nu era posibilă fără împăcare (Matei 5,23,24). Uită-te la ce spune Biblia, nu la învățăturile omului.

Nu te juca cu fericirea veșnică, ci, cât mai curând posibil, intră în rugăciune, mărturisindu-ți greșeala și scăpând de ea. Așadar, închină-te lui Dumnezeu! Oricine va merge la judecată în Ziua de Apoi va auzi sentința pe care o merită, pentru că a disprețuit mila și harul sfânt. Merită oare să fii osândit?

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares