Biserica de la începuturi se purta la fel ca Isus. Însă, odată cu asuprirea, a încetat să-L urmeze. Cu trecerea timpului, lucrarea s-a slăbit. Cu toate acestea, există promisiunea că slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi (Hagai 2:9). Având în vedere acest lucru, putem spune cu deplină certitudine că porțile iadului nu vor birui niciodată lucrarea făcută în zilele premergătoare întoarcerii lui Isus.

Un exemplu clar al modului în care părinții bisericii au fost vinovați de slăbirea manifestării puterii sfinte a avut loc în secolul al II-lea cu Montanus, care a trăit în jurul anului 150 d.Hr. și a fost folosit mult în vindecarea bolnavilor și eliberarea celor posedați de demoni. Însă, întrucât se credea a fi prorocul Ilie care urma să vină, a fost exclus de cei responsabili pentru lucrarea lui Dumnezeu la acea vreme. Astfel, lucrarea sa a fost diminuată până a dispărut.

În vremea apostolilor, lucrarea lui Dumnezeu a avut momente asemănătoare cu cele ale lui Isus. Petru a zguduit Ierusalimul, iar umbra lui făcea ca oamenii să fie vindecați (Faptele Apostolilor 5:15). Cu siguranță, Dumnezeu nu va lăsa ca lucrarea Lui să se slăbească până în punctul în care să nu mai fie recunoscută ca atare. Este timpul ca fiii Celui Preaînalt să se convertească și să fie folosiți pentru a împlini ceea ce El a plănuit.

Odată cu convertirea lui Pavel și slujirea sa, biserica a avansat în lume și s-a apropiat de ceea ce făcea Isus. Cu toate acestea, chiar și atunci, ea s-a comportat timid. Creștinul trebuie să fie pregătit pentru ca, atunci când Domnul începe să zguduie lumea cu puterea Sa, să nu facă din ea doar o altă religie. Nicio abatere de la ceea ce va realiza Cel Preaînalt nu va fi iertată.

În cetatea Efes, un centru de vrăjitorie și idolatrie bine dezvoltat în lucrările satanice, apostolul a trimis basmale și șorțuri atinse de trupul lui bolnavilor și celor tulburați de duhurile rele, și toți au fost vindecați (Faptele Apostolilor 19:12). Nevoia era mare și, folosind această resursă, Pavel a putut să ducă oamenilor roadele credinței sale în Hristos. Astăzi se pot întâmpla fapte similare, deși oamenii religioși condamnă o astfel de credință, dar aprobarea sfântă este ceea ce contează.

Puterea lui Dumnezeu, după trezirile care au avut loc în apostoliile lui Petru și Pavel, a fost zădărnicită. Asta s-a întâmplat deoarece conducerea bisericii nu a deschis ochii la ceea ce făcea diavolul. Pentru a o ispiti, cel rău folosea aceeași metodă pe care a aplicat-o lui Isus, oferind înșelăciunea bogățiilor, grijile vieții și poftele altor lucruri (Marcu 4,19). Drept urmare, s-a făcut puțin. Poporul lui Dumnezeu trebuie să se trezească și să se dăruiască, pentru că Domnul vrea să facă minuni astăzi.

Trebuie să vrei să-ți întărești credința, căci de eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, vei fi vărsat de Cel Preaînalt (Apocalipsa 3:16). În ceea ce mă privește, până la sfârșitul vieții, vreau să am plăcerea de a sluji lui Dumnezeu așa cum Se așteaptă El să fac. Dacă nu voi reuși 100% din ceea ce vrea El, măcar voi încerca să mă apropii de obiectiv. Toată slava a lui Dumnezeu să fie pentru tot ceea ce fac!

În Hristos, cu drgaoste,

R. R. Soares