Această chestiune este atât de gravă, încât apostolul Pavel nu numai că a vorbit despre ea, ci a și mărturisit despre ea în Domnul, avertizându-i pe oameni să nu mai umble ca neamurile. Mulți oameni mântuiți nu sunt interesați de aceste subiecte și, în acest sens, sunt ca cei rătăciți, întrucât nu dau importanță poruncii Domnului. Drept urmare, se complac în cea mai de jos imoralitate. Ce este viața pentru cei care nu știu să o prețuiască? Numai mila lui Dumnezeu, nu-i așa? Analizează-te acum!

Cei rătăciți sunt ghidați de vanitatea gândurilor lor, căutând mereu lucruri noi și moduri diferite de a găsi satisfacție. De aceea, Îi displac complet lui Dumnezeu. Nu este bine să te comporți ca ei, căci se îndreaptă spre pierzanie. Celor mântuiți le revine să le arate cum să fie plăcuți lui Dumnezeu, la fel ca Isus, care a făcut binele și i-a vindecat pe cei asupriți de diavol.

Prin umblarea ta, dovedești dacă ești din Domnul, faci voia Lui și te temi de El. Mulți sunt ca fariseii, cei care dădeau zeciuiala din izmă, din mărar și din chimen, dar disprețuiau cele mai importante lucruri din Lege: dreptatea, mila și credința (Matei 23,23). Potrivit lui Isus, ei ar trebui să facă aceste lucruri, și nu să le omite. Nu intra niciodată pe poarta largă și nu merge pe drumul lat care duce la distrugere (Matei 7,13)!

Cum necredincioșii au înțelegerea întunecată, fac lucruri care Îl întristează pe Domnul. Misiunea noastră este să le dăm lumina vieții; astfel, vor vedea lucrurile așa cum sunt cu adevărat. Tot păcatul este nelegiuire, iar în cel nelegiuit există un abis care îl desparte de Dumnezeu și care se lărgește în fiecare zi. Este trist de spus, dar cei care practică nelegiuirea, chiar dacă aparent au succes în credință, nu se vor înălța cu Isus (Matei 7.22,23).

Cei pierduți nu umblă cu Dumnezeu și se îndepărtează din ce în ce mai mult de El în timp ce își îmbrățișează propria răutate. Însă, când Isus se va întoarce, va mai fi timp să se pocăiască și să se lepede de răutate? Nu! Cine își bate joc astăzi de îndurarea sfântă va plânge amarnic când va descoperi că, pe lângă faptul că nu se va înălța cu Hristos, va merge spre pierzania veșnică. Stai de veghe și roagă-te ca să nu fii găsit vinovat.

Unul dintre motivele pentru care un om mântuit se comportă ca un rătăcit este neștiința spirituală – lipsa de cunoaștere a Adevărului. Este de neînțeles ca un om, în ciuda faptului că a aflat mila sfântă, să prefere să se ia după cei răi. Ori, în vremurile acelea, tot ce putea face omul, după comiterea unei greșeli, era să simtă durerea nefericirii sale, tristețea de a fi fost înșelat din nou și incertitudinea unde își va petrece veșnicia. Acum, că ești mântuit, te întorci la vechile tale greșeli?

Când există o lipsă de înțelegere, inima omului se împietrește, este lipsită de Adevăr și trăiește asuprită. Cei care se abat de la Calea sfântă își pierd sensibilitatea și, în împietrirea inimii lor, nu văd nimic rău în a face ceea ce Biblia interzice. Bieții nefericiți! Lucrările lor îi vor face să fie aruncați în lacul cu foc și cu pucioasă.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares