După ce a blestemat smochinul și a vorbit despre iertare, Isus și ucenicii lui s-au dus la Ierusalim, iar El S-a dus la templu. Ca întotdeauna, El știa ce face și, cel puțin, ne va lăsa niște instrucțiuni. Dacă suntem în Hristos, El ne va dezvălui motivele pentru care Tatăl ne duce într-un loc, unde întâlnim oameni răi sau suntem confruntați cu ei în legătură cu credința și faptele noastre. În Hristos, suntem mai mult decât biruitori!

Când L-au văzut pe Isus, preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii poporului, s-au dus la El pentru a-L surprinde cu o întrebare răutăcioasă. Dar cum ar putea omul limitat și păcătos să pună la colț pe Creator? Domnului nu îi lipsește înțelepciunea și puterea. El cunoaște chiar și simțirile inimii (Evrei 4:12). Doar o minte slabă nu realizează asta!

Ei au început prin a întreba pe Isus despre puterea cu care El a putut face astfel de minuni nemaivăzute, despre care ei nu știau că veniseră de Sus. Este bine să fii mereu vigilent, să scapi de minciunile diavolului, care vine pe nesimțite să ne ia. Însă, având ajutorul Duhului Sfânt, atunci când vorbim cu putere, acesta va da înapoi. Diavolul sau omul nu vor putea niciodată să învingă pe Dumnezeul nostru.

Oricare ar fi fost răspunsul lui Isus, acesta ar fi fost răstălmăcit și folosit pentru a-L condamna. În inima lor fățarnică, chiar râdeau, crezând că planul lor este infailibil. Învățătorul le-ar fi putut răspunde în o mie de feluri, dar le-ar fi trebuit ani să înțeleagă; la urma urmei, vorbeau cu Cel Atotștiutor. Văzând micimea gândurilor omenești, Domnul și-a continuat vorbirea punând și El o întrebare.

Întrebarea a fost de unde a venit botezul lui Ioan. Mântuitorul a spus că El le va răspunde numai dacă ei ar spune ce cred despre asta. Acum, ei erau cei puși la colț. Deși era o întrebare simplă, cum erau înșelători, nu spuneau ce gândesc. Le era frică să spună că botezul vine de la oameni, pentru că oamenii credeau că Ioan este un proroc. Pe de altă parte, dacă ar fi spus că este din Ceruri, Hristos i-ar fi putut întreba de ce nu au crezut.

Purtându-se ca niște smintiți, acei oameni pretindeau că nu știu. Spunând acestea, au plecat și s-au despărțit de Învățător. Cel care luptă pentru religie procedează exact așa, și chiar dacă vede pe Dumnezeu vindecând o mie de paralitici, va găsi o scuză pentru a nu-I aduce slavă. În acel moment, preoții și cărturarii ar fi putut progresa, dar, din păcate, nu au vrut.

Aceștia nu au admis suveranitatea divină asupra lor. Răspunsul Învățătorului a arătat că mințiseră tot timpul. Isus le-a spus: Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri (Marcu 11.33c). De ce unii oameni îndrăznesc să-și țină capul sus? Astfel, au părăsit pe Hristos rușinați, dar ar fi putut fi mântuiți. Îndurare!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares