După ce S-a descoperit Mariei, Mântuitorul a intrat în casa în care erau adunați cei doisprezece apostoli și i-a salutat spunând: Pace vouă! (v. 19). Le-a arătat mâinile Sale cu găurile făcute de cuie și locul în care sabia a pătruns în trupul Său, făcând să iasă ultimele semne de sânge și apă, și a zis din nou: Pace vouă! (v. 20, 21). Apoi El a spus clar că, cum Tatăl L-a trimis, așa a trimis și El pe ucenici în lume. Apoi le-a dat instrucțiuni despre iertare.

După ce i-a salutat a doua oară, Hristos a suflat peste ei și le-a spus: Luaţi Duh Sfânt! (v. 22). Am acordat noi atenția cuvenită Duhului Domnului? Chiar dacă El nu a venit ca Mângâietor, ar trebui să-I analizăm misiunea. Faptul că Hristos a suflat peste ucenici și le-a spus să-L primească arată importanța Duhului în viața celor care au primit aceeași misiune ca și Isus. Caută să te umpli de Duhul Sfânt!

Când au primit ungerea de Sus, Domnul a vorbit despre obligația celor care au Duhul Sfânt de a ierta pe toți cei care au păcătuit. Dacă le țin păcatele, vor fi ținute, iar atunci nelegiuitorii nu vor fi iertați. De ce ar trebui să fim trași la răspundere pentru suferința destinată celor păcătoși întru veșnicie? Ori, Duhul lui Dumnezeu ne-a fost dat pentru ca să putem ierta pe cei care ne-au făcut să suferim.

Dacă Domnul este gata să ne ierte orice greșeală, de ce n-ar trebui să facem la fel? Ori, nu ne putem lăsa influențați de părerile altor persoane și ale apropiaților din familie, pentru că iertarea este o chestiune de viață și de moarte pentru noi și pentru omul care a greșit. Dacă iertăm, omul va fi iertat, dar dacă îi păstrăm păcatul, acesta nu va fi iertat. Răspunderea părții ofensate este la fel de mare ca și cea a răufăcătorului.

Iertarea se acordă, înaintea lui Dumnezeu într-o rugăciune sinceră și puternică, tuturor celor care ne-au jignit, fără a ține cont de mărimea răului. Totuși, trebuie să ținem cont de ceea ce a spus Isus în Luca 17:3: Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l! Chiar dacă omul a spus Domnului că îl iartă pe cel nelegiuit, acesta trebuie să se pocăiască cu adevărat și să-i ceară iertare.

Așa acționează Dumnezeu în raport cu greșelile noastre. Hristos a plătit prețul mântuirii; însă, dacă nu ne recunoaștem fărădelegile, nu ne pocăim și nu mărturisim ceea ce am făcut, nu vom fi iertați niciodată. Când cineva care te-a vătămat fizic sau moral vine la tine și îți cere iertare, trebuie să mărturisească totul, inclusiv motivul pentru care te-a rănit, pentru a putea evalua dacă îi pare rău sau nu.

Isus a spus că trebuie să ne uităm la noi înșine pentru a nu împiedica lucrarea Duhului Sfânt, care îl face pe păcătos să-și recunoască greșeala. Nu putem veni înaintea lui și spune: „Știu că ai greșit față de mine, cere iertare și te voi ierta acum”. Duhul lui Dumnezeu te va dovedi în ce privește păcatul, neprihănirea şi judecata (Ioan 16:8).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares