Lipsa de interes a temnicerului față de credința în Hristos se poate observa prin faptul că a adormit în timp ce Pavel și Sila se rugau și cântau imnuri lui Dumnezeu. El nu știa că acțiunile apostolilor vor mișca cerul și pământul și că apoi Domnul va găsi o modalitate de a-i elibera din acel loc. Noaptea avea să fie plină de muncă, pentru că lucrarea sfântă a schimbat planul tuturor și, odată cu aceasta, Tatăl a fost slăvit.

Oamenii care nu sunt conștienți de ceea ce face Dumnezeu „adorm” când El îi binecuvântează pe cei care caută fața Lui. Prin urmare, ei nu reușesc să vadă momentul exact în care vine binecuvântarea Domnului. Este important să veghem și să ne rugăm pentru a nu cădea în ispită sau a rata lucrarea Lui, pentru că ceea ce face El pentru cineva, va face și pentru noi. Copiii Celui Preaînalt nu vor fi niciodată părăsiți.

Temnicerul știa că Pavel și Sila erau slujitori ai Domnului și fuseseră biciuiți pe nedrept. Autoritățile au acționat fără să aibă nici cea mai mică frică de Dumnezeu. Binele pe care Pavel i l-a făcut femeii ghicitoare ar fi trebuit să fie recunoscut, iar acesta ar fi trebuit să primească felicitări din partea magistraților acelui oraș. Însă, din răutate sau din alte motive, aceștia au ordonat ca apostolii să fie bătuți pentru nelegiuirea de a face bine.

A se atinge de slujitorii lui Dumnezeu este periculos, pentru că El este răzbunătorul poporului Său. Astăzi, dacă El nu face nimic celor care fac rău alor Săi, este pentru că îndeplinește o lucrare mai mare, aceea de mântuire a celor pierduți. Cât despre apostoli, ei au înțeles că aceasta făcea parte din suferințele lui Hristos pentru îndeplinirea voinței sfinte. Oricine nu înțelege motivul bucuriei noastre în suferința din dragoste pentru Isus nu este desăvârșit în credință.

Niciodată nu ne putem pripi când facem o judecată. Chiar dacă, aparent, o hotărâre pare să fi venit din Cer, trebuie să așteptăm îndrumarea lui Dumnezeu. Pavel și Sila nu i-au blestemat pe magistrații din Filipi, nici pe cei care i-au bătut cu nuiele, ci s-au încrezut în intervenția Domnului la momentul potrivit. Așa că au cântat imnuri și s-au rugat până când Domnul a trimis cutremurul.

Când temnicerul s-a trezit și a văzut ușile închisorii deschise, și-a scos sabia și a vrut să-și ia viața, pentru că credea că toți au scăpat. A acționat în grabă și nu s-a sinucis doar pentru că Pavel a strigat și i-a avertizat pe toți cei prezenți (v. 28). Aceasta era lucrarea lui Dumnezeu, iar ei erau doar oameni folosiți de El. Erau lucruri și mai bune care urmau să vină! Când Dumnezeu acționează, planul Său include binecuvântări pentru toată lumea.

Temnicerul a cerut lumină și, intrând unde erau Pavel și Sila, s-a aruncat la pământ înaintea lor și i-a întrebat ce era de trebuință ca să fie mântuit (v. 29, 30). Rugăciunile și imnurile îl convinseseră că Dumnezeu îl iubește. Chiar dacă adormise, s-a trezit la realitatea vie a mântuirii. În acea noapte, el și familia sa au fost botezați. Aleluia!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares