Problemele doctrinare apar și servesc drept catalizator pentru a induce confuzia sau neascultarea în lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ele pot servi și la clarificarea credinței. Pe vremea lui Isus, existau oameni considerați experți în doctrină. Fariseii erau zeloși, dar nu practicau ceea ce spuneau (Matei 23:23). Saducheii nu credeau în duhuri și îngeri, iar cărturarii, copiind Textele Sacre, se credeau autorități în Scripturi. Cei neînduplecați erau împotriva lucrării!

În vremea lui Isus pe pământ, aceste grupuri doctrinare au ajuns la situația absurdă de a pune la îndoială pe Învățător în mai multe puncte și chiar au luat pietre ca să arunce în El și să-L ucidă (Ioan 8:59). Acești oameni nu au înțeles că Isus este Adevărul. El Însuși a afirmat că oricine crede în El nu va muri niciodată (Ioan 11:26). Auzind aceasta, acești oameni religioși s-au înfuriat, crezând că Isus Se considera mai mare decât patriarhul Avraam, care murise. Ori, de fapt, Hristos este cu mult mai mare!

Pavel a vorbit despre oameni care nu înțelegeau noua doctrină propovăduită de Mântuitor, cerând ca cei nou convertiți să respecte obiceiurile iudaice, cum ar fi circumcizia. În Antiohia, apostolul s-a mâniat pe Petru pentru că s-a purtat într-un mod reprobabil și ipocrit, deoarece, înainte de a sosi niște frați de la Iacov, Petru mânca cu neamurile, dar când i-a văzut pe acești frați venind, s-a retras, temându-se de cei tăiați împrejur (Galateni 2:12).

În scrisoarea către galateni, Pavel i-a mustrat cu fermitate pe oamenii care nu înțelegeau că s-au născut din nou, trebuind să renunțe la idolatrie și rânduielile ei. Prin urmare, nu mai aveau nevoie să țină timpul așa cum făcuseră înainte. Însă, au ținut zilele, lunile, veacurile și anii. Acest tip de doctrină este comun printre frații care încă nu înțeleg pe deplin mesajul Evangheliei și, prin urmare, se întorc la slujirea acestor învățături slabe și sărăcăcioase, care nu sunt de niciun folos (Galateni 4.9).

Libertatea noastră este totală în Hristos (Galateni 5.1). Prin urmare, trebuie să-i învățăm pe toți oamenii să nu se supună învățăturilor care îi îndepărtează de Domnul și îi fac slujitori ai vrăjmașului. Apostolul Ioan a fost neînduplecat când a scris că cei care calcă legea – nu ascultă de Cuvânt – și nu perseverează în legea lui Hristos nu au pe Dumnezeu în viața lor. Însă, cei care sunt de neclintit în Isus au atât pe Tatăl, cât și pe Fiul (2 Ioan 1.9). Nu vă supuneți regulilor religioase, ci doar Celui Preaînalt.

În cartea Apocalipsa, Hristos l-a instruit pe Ioan să scrie bisericii din Pergam, care suferise orori din partea împăraților romani, menționând toate lucrurile bune pe care le făceau acești creștini, în ciuda faptului că trăiau acolo unde se afla tronul lui Satana. Cu toate acestea, Fiul lui Dumnezeu avea ceva împotriva lor, pentru că îi tolerau pe cei care respectau doctrina lui Balaam, profetul lacom de bani, care l-a învățat pe regele Moabului să pună pietre de poticnire înaintea israeliților (Apocalipsa 2:12-14). Ereziile nu pot fi niciodată tolerate!

În cele din urmă, Iuda a scris despre oameni care au introdus doctrine ciudate în Evanghelie, transformând harul sfânt în desfrânare și tăgăduind pe singurul Stăpân și Domn, Isus Hristos. El a amintit de faptul că Cel Preaînalt, după ce i-a scos pe copiii lui Israel din robia egipteană, i-a distrus pe cei necredincioși și i-a prins pe îngerii care nu și-au păzit locuința (Iuda 1:4-6).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares