Dumnezeu a supravegheat toate pregătirile pentru căsătoria lui Isaac și a Rebecăi, asigurându-Se că totul a fost perfect planificat. Ar fi bine dacă oamenii ar urma călăuzirea Domnului. Astfel, nu vor fi probleme în timpul nunții. Această uniune a slăvit pe Domnul, care a făcut posibilă împlinirea planului de răscumpărare al umanității. Deoarece Isaac și Rebeca s-au purtat drept, Cel Atotputernic a fost slăvit.

Slujitorul lui Avraam primise ordine specifice de la stăpânul său cu privire la ce să facă. Azi, suntem chemați să facem parte din Mireasa Domnului. În același timp, trebuie să ne purtăm ca slujitori ai Celui Atotputernic pentru a găsi și alții care să participe la marea nuntă din veșnicie. Nu căutăm frumusețe fizică, ci o inimă dispusă să iubească pe Dumnezeul sfânt.

Fermitatea Rebecăi, atunci când familia ei a întrebat-o dacă se va duce cu slujitorul lui Avraam, ne lasă fără cuvinte. Simțind că acest lucru venea de la Dumnezeu, nu a ezitat să-l urmeze pe slujitorul lui Avraam într-un loc necunoscut. Tot la fel, trebuie și noi să urmăm Duhul Sfânt până la marea întâlnire cu Domnul în Ceruri. Asemenea lui Isaac, Mirele nostru este pe câmp, rugându-se și așteptând sosirea noastră.

La despărțirea de Rebeca, părinții și fratele ei au binecuvântat-o, prorocind cum va fi viața ei: O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii şi sămânţa ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi! (Geneza 24:60). Nimic nu ne va împiedica să mergem acolo unde este Mirele. Ca slujitori, nu trebuie să cugetăm sau să facem sugestii. Domnul știe pe cine vom primi pentru a ne alătura rândurilor celor mântuiți. Nu există obstacole în îndeplinirea misiunii noastre.

Asemenea unui soldat care se îndreaptă spre frontul de luptă, Rebeca s-a ridicat cu tinerele ei slujitoare, a încălecat pe cămile și l-a urmat pe viteazul trimis. Trebuie să primim ajutoarele noastre - revelațiile date de Dumnezeu. Ele ne vor ajuta în luptele care vor fi duse până la întâlnirea noastră cu Cel Preaiubit în Ziua cea Mare. Nu a fost plâns sau strigăt, ci ascultare.

Slujitorul a luat-o pe Rebeca și, din acel moment, ea s-a dedicat întâlnirii cu cel care avea să-i fie tovarăș de viață. Duhul Sfânt ne-a găsit și, primind oferta lui Dumnezeu, trebuie să avem încredere în El. Asemenea celuilalt Mângâietor, Duhul nu ne va lăsa niciodată singuri pe Cale. Va veni ziua când ne vom ridica ochii și Îl vom vedea pe Cel căruia îi vom aparține pe vecie.

Ținând cont de exemplul frumos și puternic al acestei povești de dragoste, trebuie să urmăm îndrumările Mângâietorului date în Cuvânt. Calea noastră trebuie să fie sfântă, căci nu vom face niciodată parte din această Ființă Sfântă decât dacă vom fi acoperiți cu aceeași sfințenie. Până la Ziua de Apoi, să facem aceleași lucrări pe care le-a făcut Isus. Amin!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares