După ce a obținut un mare succes în Asia, Pavel a avut o vedenie noaptea, în care un tânăr macedonean i-a cerut apostolului să meargă în patria sa și să-i ajute poporul. Până atunci, Evanghelia nu ajunsese în Europa, dar mulți auziseră despre lucrarea începută în Israel și despre ce se întâmplase cu Isus. Prin urmare, țara era pregătită pentru ca Domnul să trimită pe cineva să le anunțe Vestirea cea Bună a mântuirii.

Visele, vedeniile și revelația Cuvântului sunt mijloace folosite de Dumnezeu pentru a ne călăuzi în călătoria noastră de credință. Imediat după ce a avut vedenia, Pavel a înțeles că Cel Atotputernic îl chemase să se ducă în Europa și să vestească acolo mesajul lui Hristos. Așa că a ascultat. Fiecare pas al său și al lui Sila, ajutorul său, era îndrumat de Cel Atotputernic. Unele uși se deschideau, iar altele se închideau. Aceasta era cea mai bună modalitate de a începe lucrarea în ținuturi nefamiliare cu Adevărul.

Apostolul nu a vrut să știe dacă va avea tihnă și plată pe timpul misiunii, pentru că nu a primit nimic pentru a face lucrarea lui Dumnezeu, ci și-a câștigat existența făcând corturi; astfel, putea închide gura celor care îl acuzau că exploatează credința poporului. Nu este greșit ca un lucrător să fie plătit pentru ceea ce face, căci Isus a spus că lucrătorul este vrednic de plata lui (Luca 10:7); totuși, Pavel a decis să se întrețină singur.

Curând, a găsit o vânzătoare de purpură, care l-a primit pe el și echipa sa în casa ei. Bine primiți, sperau să zguduie acel oraș, și așa aveau să facă, fiindcă Evanghelia este puterea lui Dumnezeu. Fără îndoială, Domnul nu-i trimisese în acel loc pentru a se bucura de avantaje, ci pentru a predica despre viața din belșug câștigată de Hristos pentru toți cei care suferă. Porțile iadului nu aveau să se opună înaintării Bisericii în acel loc. Aleluia!

Părăsind orașul pentru a căuta un loc prielnic rugăciunii, Pavel a întâlnit o tânără care practica ghicirea și a izbăvit-o de duhul rău care o asuprea, dar acest lucru l-a costat scump pe apostol. Stăpânii fetei, văzând că nu mai putea ghici și să le facă bani, i-au predat pe Pavel și pe Sila autorităților, care i-au condamnat la biciuirea cu nuiele. Crima lor era predicarea Adevărului și, prin urmare, au suferit pentru asta.

În supunerea față de Dumnezeu, au găsit uși care se deschideau și altele care se închideau. După ce au primit multe lovituri de bici, au fost dați temnicerului, care i-a aruncat în temniță. Plini de sânge și cu nenumărate răni, nu s-au plâns de ceea ce li se întâmplase, știind că făcea parte din planul lui Dumnezeu. Nu vă plângeți niciodată de nimic din ceea ce vi se întâmplă din iubire pentru Dumnezeu.

Cel Atotputernic a trimis un mare cutremur, care a deschis ușile închisorii. Apoi, în loc să fugă ca un animal înspăimântat, Pavel a rămas cu ceilalți prizonieri și, procedând astfel, l-a călăuzit pe asprul temnicer roman și pe familia sa la mântuire, arătând că Îl cunoștea pe Dumnezeul căruia îi slujea. Căutați să știți cine este Domnul, căci vă va fi de mare folos.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares