Odată cu căderea lui Adam, omenirea a fost lăsată în mâinile vrăjmașului, destinată pierzaniei veșnice, iar acest lucru nu a fost pe placul Domnului. Atunci, Dumnezeu a găsit o modalitate de a mântui pe cel pe care îl crease după chipul și asemănarea Sa. Pierderea de ambele părți a fost semnificativă, iar noi, în ciuda faptului că nu am participat la decizia lui Adam de a nu asculta de Dumnezeu, urma să trăim departe de El, ceea ce a făcut ca Domnul să-Și vadă planul stricat.

Dumnezeu a ajutat omenirea să nădăjduiască în venirea Fiului Său, singurul capabil să mântuiască pe om de soarta sa cumplită. Imediat după cădere, cum nu era și nici nu urma să fie un om neprihănit în stare să plătească prețul mântuirii noastre, Domnul L-a pregătit pe Fiul Său să vină în lume și să o facă, luându-ne locul. Astfel, Învățătorul a luat asupra Sa păcatele și suferințele noastre (Isaia 53:4-5).

Când Fiul lui Dumnezeu S-a născut printre noi, Nădejdea noastră a răsărit. El a trecut prin ușă - nașterea maternă - și a devenit unul dintre noi. I s-a dat numele Isus, Mântuitorul. El urma să împlinească promisiunea de răscumpărare făcută în numele nostru. Astfel, atunci când cineva se încrede în Hristos, nu se mai află în ghearele celui rău. Domnul a adus har și adevăr, două binecuvântări capabile să ne elibereze de păcatul originar și de celelalte greșeli pe care le facem în viața de zi cu zi.

Înainte de a suferi moartea pe cruce, Hristos a dat exemple despre ce puteau face oamenii crezând în El. Nu mai există scuze; fiți folosiți de Dumnezeu așa cum a fost Isus. Cei care Îi urmează pașii, învață din învățăturile Sale și cred în ceea ce a spus El trec de la moarte la viață. Însă, cei care nu cred în cuvintele Sale vor rămâne stăpâniți de mânie și se vor pierde pe vecie.

Când cei mântuiți cedează păcatului, ei întristează inima Tatălui. Apoi, ascultând de diavol, se comportă ca și cum L-ar răstigni din nou pe Fiul lui Dumnezeu. Nu trebuie să așteptăm ziua întoarcerii lui Isus pentru a ne opri din greșeală. Dacă Îl primim ca Mântuitor, suntem născuți din nou și, prin această transformare, suntem izbăviți de autoritatea diavolului și a demonilor săi.

Trebuie să profităm de cea mai mare misiune a harului de a aduce mântuire pentru toți oamenii. Nu există niciun motiv pentru ca cei mântuiți să urmeze voia diavolului, fie prin păcat, fie prin suferință. Cei care au căzut în fărădelege și cred că nu există nicio modalitate de a se elibera de sub stăpânirea răului trebuie să se întărească în Domnul și în tăria puterii Sale (Efeseni 6:10). Cei care își mărturisesc păcatele și sunt iertați nu pot uita că Dumnezeu este credincios și drept ca să ierte (1 Ioan 1:9).

Harul sfânt a fost adus de Hristos pentru a ne curăța de orice păcat și nu este scris că s-a întors în Cer. Acest dar este acum al nostru pe vecie. Biblia spune că atunci când S-a înălțat la cer, Isus a luat robia roabă (Efeseni 4:8). Așadar, profitați de acest moment și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vă puteți împlini în credința în Hristos.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares