În acest Psalm, există pilde care ne vor ajuta să trăim realitatea Noului Testament. Pentru mulți oameni, simpla rugăciune în Numele lui Isus va rezolva totul; însă, nu așa ne învață Scripturile. În versetul 1, Asaf spune că a strigat către Dumnezeu cu propria sa voce. Nu se referea, însă, la vocea sa, ci la înțelegerea dobândită prin Cuvânt. Această voce nu se aude cu urechea naturală, ci cu duhul.

Apoi, psalmistul dă o revelație importantă, spunând că a ridicat un strigăt către Dumnezeu și Domnul Și-a plecat urechea la el. Ce frumos! Când ne purtăm în acest fel, El se întoarce către noi pentru a ne răspunde. Vedeți, dacă vă rugați fără vocea dată de Cuvânt, Dumnezeu nu vă va auzi. Însă, dacă o aveți, Cel Preaînalt Își va pleca urechea și aceasta înseamnă că veți avea răspunsul pe care îl căutați.

În versetul 2, el spune că L-a căutat pe Cel Preaînalt în ziua necazului. Dacă sunteți în necaz, căutați-L pe Domnul și urmați îndrumarea Lui. Apoi, nu vă supărați că nu ați primit ajutorul Lui. Ana simțea că Dumnezeu voia să-i dea un fiu, dar infertilitatea ei o împiedica să rămână însărcinată. Așa că a intrat în tabernacol și s-a rugat atât de intens încât a fost considerată bețivă.

Ana înțelesese că credința îi refăcuse mâna, odată uscată de căderea lui Adam. Mai târziu, vedem acest lucru întâmplându-se cu omul ce avea o mână uscată, care ne simboliza pe toți. Isus l-a văzut în sinagogă, l-a chemat în față și i-a spus să-și întindă mâna uscată. Când a întins-o, aceasta era la fel de sănătoasă ca și cealaltă (Matei 12:10-13). Asaf a zis: Mâinile îmi stau întinse fără curmare (Psalmi 77:2). Nu așa a acționat și Ana?

Sufletul psalmistului a refuzat să fie mângâiat, precum și cel al Anei. Soțul ei i-a zis: Ana, pentru ce plângi şi nu mănânci? [...] Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii? (1 Samuel 1:8). Elcana nu știa că soția lui știa că Dumnezeu voia să-i dea copii. Dar mai întâi, Ana trebuia să dărâme barierele din jurul ei; altfel, ar fi rămas fără binecuvântare. A refuzat să fie mângâiată, ca nu cumva să fie trasă la răspundere pentru eșecul îndeplinirii planului sfânt. Așa că s-a dus direct la Căpetenia cerească!

Când și-a amintit ce-i spusese Dumnezeu, Ana a fost îndurerată. Așa acționează cei care se tem de Dumnezeu: nimic nu-i va consola până când nu vor vedea împlinită misiunea pe care Cel Atotputernic le-a încredințat-o. Cei cărora le lipsește adevărata frică de Dumnezeu spun: „Ce pot să fac? Am făcut tot posibilul, dar Domnul nu a vrut să asculte.” Psalmistul a spus că și-a amintit de Dumnezeu, iar acest lucru l-a făcut să geamă. Prietene, nu există nicio contrazicere în Domnul. Luptă până îți împlinești chemarea.

Nu are rost să te plângi. Dacă o faci, duhul îți va ceda. Poartă-te ca Iacov când s-a luptat cu îngerul. Oricine l-ar vedea ar crede că ești nebun, pentru că nu putea vedea decât mișcările lui (Geneza 32:24-31). Eli, preotul, a văzut-o pe Ana luptându-se în rugăciune și a crezut că este beată. Doar cei care sunt în duh văd ce se ascunde în spatele rugăciunii făcute cu credință. Războinica Ana s-a luptat cu Viteazul de război!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares