Pentru că nu iubea pe Dumnezeu, Osea a intrat în slujba lui Salmanasar, împăratul Asiriei, și apoi, în loc să caute pe Cel Atotputernic pentru a fi eliberat de o asemenea rușine, s-a apropiat de faraonul Egiptului. Cu siguranță nu înțelesese cine era Domnul, chiar dacă strămoșii săi fuseseră scoși de Cel Atotputernic din robia faraonului cu secole înainte. A reveni în căutarea celui învins de Moise ar fi trebuit să fie exclus.

Osea se supusese cererii lui Salmanasar de a se considera supusul său și de a-i plăti tribut. Cât de îngrozitor! Cât de mult decăzuse împăratul poporului lui Dumnezeu! Înainte chiar de a se supune conducătorului Asiriei, slujitorii Domnului se dedaseră păcatului și, acum, diavolului. Traiectoria unei căderi este întotdeauna descendentă. Cel ce păcătuiește cade în mâinile diavolului care l-a ispitit și apoi se scufundă și mai mult, devenind tributar celui care l-a ispitit.

Dacă împăratul Samariei ar fi făcut din Domnul refugiul său, ar fi fost mai prudent și ar fi acționat ca un om cu credință. Chiar înainte ca monarhul asirian să intre pe teritoriul său, Osea s-ar fi rugat lui Dumnezeu împreună cu poporul său, iar Cel Atotputernic i-ar fi dat o lecție intrusului nesăbuit. Însă, la fel ca mulți oameni care pretind că sunt în Dumnezeu, trăia în păcat și făcea aceleași greșeli ca și predecesorii săi, deși era puțin mai bun. Totuși, nu era suficient să se bazeze pe ajutorul sfânt.

De ce nu a încetat de a urma exemplul dat de împărații anteriori și nu L-a căutat pe Cel Atotputernic? Aceasta a fost cea mai mare greșeală a sa. Deși a păcătuit mai puțin decât alți monarhi, nu numărul păcatelor ne desparte de Dumnezeu. De fapt, o singură nelegiuire ne desparte de El și un singur păcat e de ajuns pentru a-I acoperi fața, ca să nu ne audă. Hotărăște să te dăruiești Tatălui ceresc, renunțând la modul tău de viață deșartă, și atunci vei fi fericit!

Osea s-a răzvrătit împotriva regelui Asiriei, nu pentru că s-a apropiat de Dumnezeu. Diavolul nu va lăsa în pace pe nimeni care îl abandonează, decât dacă o face pentru că a avut o întâlnire cu Domnul. Osea s-a dus la So, faraonul Egiptului, și, încrezându-se în el, a decis să nu mai dea tributurile pe care le promisese. Apoi, a văzut pe împărat, mâniat și furios, întorcându-se împotriva lui. Singura modalitate de a nu fi în slujba diavolului este să-L urmezi pe Isus. Merită toată osteneala!

Cuvântul spune: Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul (Ieremia 17:5)! Dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea (Isaia 40:31a). Se vor înălța cu aripi ca vulturii, zburând atât de sus încât puterea dușmanului de a le face rău nu-i va ajunge (v. 31b). Cei care procedează astfel, aleargă cât este necesar și nu obosesc. Dar Osea nu a făcut asta și a plătit un preț foarte mare. Dar tu, cum te-ai purtat?

Cei care se încred în Domnul sunt diferiți, căci Cel Puternic este întotdeauna alături de ei. Încrederea în Dumnezeu îți dă judecată bună și înțelepciune. Nu te abate de la porunci, căci ele te vor face mai înțelept decât dușmanii tăi și nu vei fi aruncat în temniță.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares