Nu există niciun motiv să discriminăm vreun popor, chiar dacă reputația unei națiuni sau a unui grup social este una din cele mai proaste. Călăuziți de Duhul Sfânt, trebuie să vestim experiența schimbătoare de viață pe care oricine o va trăi atunci când va cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie doar să ascultăm de Domnul și să mergem acolo unde ne duce El. Apoi, cu îndrăzneală, înțelepciune și autoritate din Ceruri, vom vedea oamenii închinându-se înaintea singurului Dumnezeu adevărat. El este cel mai mare!

Pavel era dus prizonier la Roma când o furtună aproape l-a ucis. Întrucât cuvântul Celui Atotputernic se împlinește întotdeauna, apostolul urma să fie prezentat Cezarului. Eforturile diavolului de a lua viața acelui slujitor al lui Dumnezeu nu au fost împlinite. La urma urmei, când planul sfânt lucrează, nu se întâmplă absolut nimic decât ceea ce a fost hotărât în Ceruri. Ceea ce spune Cel Atotputernic se va întâmpla!

Barbarii de azi ne vor arăta și ei o bunăvoinţă puţin obişnuită. Urmând îndrumarea Domnului, ajutorul nostru va veni chiar de unde nu ne așteaptăm. Ca slujitori ai Săi, vom vedea lucruri uimitoare și incredibile întâmplându-se în viețile noastre. Puterea Celui Atotputernic este mai mare decât își poate imagina omul. Cum El poate face orice pentru a ne ajuta, mâna Lui prețioasă se va mișca chiar și pentru a schimba fenomenele naturale. El este minunat!

Ploaia din ziua aceea a fost oportună, căci i-a făcut pe așa-zișii barbari să primească grupul naufragiat, inclusiv pe apostol. Providența Domnului a pregătit o năpârcă care să se lipească de mâna lui Pavel. Văzând năpârca atârnând de mâna lui, barbarii l-au judecat drept ucigaș și au crezut că Dreptatea sfântă nu vrea să-l lase să trăiască (Faptele Apostolilor 28:4). Au așteptat ca mâna apostolului să se umfle și acesta să moară, ceea ce nu s-a întâmplat, și atunci l-au considerat un zeu (v. 6).

Focul de tabără al barbarilor nu numai că a alungat frigul, dar a atras și năpârca, permițând revelarea puterii sfinte. Rețineți că, atunci când a fost mușcat, Pavel nu s-a plâns, ci, încrezându-se în Dumnezeu, a ținut mâna cu năpârca atârnată în foc. Când aceasta nu a mai putut suporta căldura, s-a dezlipit și a căzut în foc. Probabil că lăsase tot veninul pe care îl avea în corpul lui Pavel, dar nu a avut niciun efect asupra lui.

Corabia în care se aflau se răsturnase și, sub lovitura valurilor, s-a despicat; totuși, așa cum spusese Pavel, nu au existat morți printre ei. Folosindu-se de bârne și alte lucruri, toți au fost salvați, căci fuseseră încredințați autorității slujitorului lui Dumnezeu. Cât de lăudat nu ar fi Tatăl ceresc dacă fiii Săi ar avea grijă de cei încredințați lor pentru a fi ocrotiți!

Ceea ce și-au imaginat soldații nu s-a împlinit din cauza unui prizonier special care trebuia să stea înaintea împăratului lumii acelor vremuri. Omul lui Dumnezeu este autoritatea oriunde s-ar afla și în orice situație. Aveau să se întâmple și mai multe lucruri pe acea insulă din cauza lui Pavel.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares