Odată ce mântuirea este realizată complet, când primim darul pocăinței pentru a fi izbăviți de păcat, trebuie să ne străduim ca Isus să sălășluiască în inimile noastre prin credință. Dacă Domnul nu-Și face lăcaș în noi, ne va fi imposibil să facem aceleași lucrări pe care le-a făcut El. În lucrarea Sa pământească, Învățătorul a putut să facă minuni, miracole și semne pentru că Tatăl locuia în El.

Când Isus trăiește în noi, începem să ne înrădăcinăm în dragostea de neimaginat înainte. Apoi, ceea ce părea greu devine ușor, capacitatea de a rezista ispitei apare în noi și devenim înfăptuitori ai neprihănirii sfite. Prin aceasta, viețile noastre se schimbă, precum și cele ale familiei și prietenilor noștri. Astfel, suntem o binecuvântare pentru omenire.

Îrădăcinarea noastră în Hristos ar trebui să fie ca cea a cedrului din Liban, un copac care poate ajunge la patruzeci de metri înălțime, dar, în ciuda dimensiunii sale, nu se îndoaie la niciun vânt. Aceasta se datorează faptului că, odată plantat, aproximativ trei ani crește în jos, până când rădăcinile sale găsesc o stâncă și o îmbrățișează. Dacă crești în Stânca lui Israel, nu vei fi niciodată dezrădăcinat de furtună.

Planul sfânt este ca tu și ceilalți oameni mântuiți să puteți pricepe pe deplin lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea dragostei lui Dumnezeu (Efeseni 3:18). Astfel, cunoscând acest dar incomparabil, veți vedea că este mai mare decât orice ne putem imagina. Drept urmare, viața voastră va primi plinătatea Domnului. Doar creștini cu credința slăbită vor fi în biserică dacă nu își înțeleg locul în Fiul lui Dumnezeu.

Motivul pentru care Pavel a îngenuncheat înaintea Tatălui a fost să-i vadă pe cei pe care i-a câștigat în Hristos renunțând la carnalitate și ieșind din mrejele vrăjmașului, hotărâți să-și ia locul în Isus. Scopul nostru ar trebui să fie acela de a ne simțim desăvârșiți în Domnul. Apoi, fără teamă, să pătrundem în teritoriile vrăjmașului pentru a aduce Cuvântul Adevărului și a-i elibera pe cei asupriți. O astfel de purtare este pe placul Celui Atotputernic!

Dacă ceea ce vedem poate fi adevărat în noi, trebuie să ne străduim ca acest lucru să se întâmple în noi înșine. Lumea trebuie să-i cunoască pe cei despre care se va spune că au fost cu Isus. Suntem sarea pământului (Matei 5:13a), dar dacă suntem serbezi, nu vom face nicio diferență într-o lume putrezită. Când cei mântuiți protestează împotriva guvernului, împotriva societății, ei dovedesc că nu sunt deloc creștini.

Lasă pe Hristos să locuiască în inima ta prin credință. Atunci, tu și mulți alții veți beneficia de bunătatea Domnului. Problemele sunt rezolvate atunci când înțelegem că schimbarea va veni mai întâi în noi. Numai atunci, ca o reacție în lanț, oamenii vor afla și ei ce e mai bun în Dumnezeu. La urma urmei, am fost chemați de Isus ca martori ai Săi.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares