Exemplul lăsat de patriarhii poporului lui Dumnezeu trebuie urmat de cei care Îl iubesc pe Domnul. Pentru că au crezut în Cuvânt, acești oameni au trecut de mari încercări. Caută să înțelegi cum au obținut o astfel de izbăvire, pentru că Cel Atotputernic continuă să lucreze în acest fel în viața celor care se încred în El. Patriarhii din vechime nu și-au adresat cererile unui dumnezeu creat de om, ci Creatorului Cerului și al Pământului.

Strămoșii psalmistului au făcut ceea ce ar trebui să facă orice creștin: au strigat către Dumnezeu. Cei care au credință în Domnul înfruntă fără teamă forțele răului. Pentru a face aceasta, cu încredere și din toată inima, ei Îl caută pe Singurul care îi poate ajuta. În fața dușmanului, nu putem să ne jucăm de-a rugăciunea, ci să fim smeriți cu inima și să fim încrezători că ajutorul va veni. Punând aceste informații în Scripturi, Domnul garantează că ne va răspunde.

Crezând în Cel Atotputernic, patriarhii au fost izbăviți de necaz. Ori, cei care cred în vorbele sfinte nu sunt niciodată lăsați de rușine. Trebuie să învățăm din exemple biblice pentru a nu suferi înfrângerea atunci când ne rugăm. Întrucât Dumnezeu nu va ezita să răspundă celor care strigă cu credință, putem fi siguri că vom primi un răspuns.

Când Moise a condus poporul afară din Egipt și spre Marea Roșie, ascultând de îndrumarea Domnului, s-a trezit în necaz. Deodată, în ciuda faptului că primise permisiunea faraonului de a pleca, stăpânul egiptean a decis să meargă după el. În acel moment, evreii erau prinși în capcană, căci de o parte și de alta a drumului se aflau munții, iar în față, marea; în spate, venea faraonul cu armata sa (Exodul 14). Ce ar fi putut face Moise altceva decât să strige?

Poate că liderul poporului nu avea încredere deplină în ajutorul promis, căci a continuat să strige. Față de acest comportament, Domnul a strigat, zicând: De ce strigi către mine? Vorbește copiilor lui Israel să meargă înainte (Exodul 14:15). Porunca Celui Preaînalt ne face să înțelegem că rugăciunea nu este un test al credinței. După aceasta, Moise a făcut ceva ce părea lipsit de sens: îndemnat de Dumnezeu să-și ridice toiagul, și-a întins mâna peste mare, care s-a despărțit.

Trebuie să avem încredere și să strigăm. După rugăciune, dacă nu știi ce să faci, întreabă pe Domnul. Oricine Îi cere ceva, conform promisiunii Sale, este ascultat. Însă, trebuie să știm cum să ne purtăm pentru ca Cel Preaînalt să poată aduce izbăvirea așteptată. Nimic nu-L împiedică să lucreze de fiecare dată când ne rugăm Lui în Numele lui Isus. Dumnezeu știe întotdeauna cum să ne călăuzească oriunde.

Chiar dacă pare să nu existe nicio cale de ieșire, crede că Cel Preaînalt este un bun strateg. Cel Preaînalt te va auzi și te va ajuta în luptele tale; la urma urmei, El a promis că nu-i va abandona și nu-i va părăsi niciodată pe cei care se încred în Cuvântul Său. Cum se va face acest lucru este treaba Lui. Responsabilitatea noastră este să rânduim rezolvarea pe care o asigură Cuvântul, fără să ne îndoim în nicio circumstanță.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares