Întoarcerea lui Isus la Nazaret – orașul în care Învățătorul a fost crescut și, prin urmare, considerat al Său (v. 1) – nu s-a întâmplat așa cum și-a dorit El. Cu siguranță, acest lucru s-a întâmplat pentru instruirea noastră. De multe ori, avem mai multă încredere în membrii familiei noastre decât în ​​cei pe care Domnul i-a pus alături de noi pentru a face lucrarea împreună. Ori, Dumnezeu este cel care trebuie să aleagă și să dea apostolia cui dorește El, pentru că planul este al Lui și, prin urmare, trebuie să se facă sub ochii Lui.

Faima lui Isus s-a răspândit pretutindeni. De la prima minune din Cana Galileii, când s-a terminat vinul la ospățul de nuntă, El a săvârșit ceva ieșit din comun în fiecare loc în care a mers. Ar fi bine dacă ne-am lăsa călăuziți de Dumnezeul cel Sfânt, pentru a fi uneltele Sale în împlinirea voinței Sale. Nu putem amesteca dorințele noastre cu cele ale Domnului, ci să ne supunem planurilor Sale, care sunt cele mai bune.

Când Hristos Și-a deschis gura în sinagogă în acea zi de Sabat, oamenii s-au mirat, pentru că felul Lui de a învăța e tot ce are nevoie un om pentru a se împlini. Nu înțelegeau cum putea fi folosit unul dintre concetățenii lor în acest fel. Felul în care Isus a deschis Scripturile le-a luminat inimile, dar, din păcate, au lăsat invidia și îndoiala să-i cuprindă și, prin urmare, au răspuns negativ.

În sinagoga din Capernaum, oamenii s-au minunat și ei de Mântuitor, dar reacția le-a fost pozitivă, căci au văzut că El slujea cu autoritate. Acești oameni nu-L cunoșteau ca fiind tâmplarul. La această adunare, pe lângă faptul că a eliberat un om posedat de demoni, Isus s-a dus la casa lui Petru și a vindecat-o pe soacra lui. După aceea, aproape tot orașul s-a adunat la ușa casei apostolului, iar El i-a vindecat pe bolnavi și i-a eliberat pe cei posedați de diavol.

De câte ori nu am auzit ce spune Dumnezeu și ne-am bucurat de lucrările Sale, dar am permis ca ceva să se întâmple în noi și nu am primit planul lui Dumnezeu pentru viața noastră? Câți nu citesc acest mesaj și au făcut lucruri similare cu ceea ce s-a întâmplat în Nazaret? Mulți ar fi putut să-și rezolve problemele, dar nu i-au dat dreptul Celui Atotputernic să ducă la bun sfârșit lucrarea plănuită pentru ei. Îndurare!

Fii înțelept și înconjoară-te de cei pe care Dumnezeu ți-i pune în cale. Fără îndoială, cei pe care îi crezi că te pot ajuta – fie că sunt membri ai familiei sau prieteni – s-ar putea să-ți înțeleagă greșit misiunea. Apoi, în loc să te ajute, îți vor face rău. Cuvântul spune: Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi? (Amos 3:3). De aceea, lasă pe cel de-al treilea (Eclesiastul 4:12) să fie legătura dintre tine și cei care vor fi alături de tine pentru a duce la îndeplinire scopul sfânt. Ascultă de Domnul!

Adevărata încuviințare vine de la Tatăl ceresc, atunci când El vrea și în felul în care El plănuiește și acționează. Ceea ce vine de la om nu va fi primit de Domnul, chiar dacă vine plin de intenții bune. Dacă nu există dragoste – o altă binecuvântare a lui Dumnezeu – sacrificiul va fi în zadar (1 Corinteni 13:3).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares