Nu suntem supuși firii pământești, chiar de trăim după poftele ei – dorințele ei nestăvilite –, căci ne-am născut și trăim în ea. Însă, de îndată ce auzim mesajul învierii și îl înțelegem, nu mai putem acționa ca cei care nu au fost încă luminați de Adevăr. De păcătuim, vom fi datori Duhului lui Dumnezeu, care locuiește în noi. Suntem mântuiți pentru a-L onora pe Domnul nostru și a-I sluji.

Societatea așteaptă mai mult de la noi, creștinii, căci suspină sub jugul înrobitor al diavolului. Când oamenii aud că am găsit Izvorul iubirii, pe Isus, simt că le putem da aceeași apă adusă de El, pentru a le potoli setea de Adevăr. Însă, dacă atitudinile noastre sunt aceleași cu ale lor, îi vom nemulțumi pentru totdeauna. Suntem chemați să fim sarea pământului și lumina lumii (Matei 5:13,14), responsabili pentru a-i conduce pe toți la eliberare și la viața veșnică cu Dumnezeu.

Isus a spus: Cui i s-a dat mult, i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult (Luca 12:48b). Potrivit acestui verset, trebuie să înțelegeți că dacă sunteți mântuiți, dar nu v-ați închinat Tatălui și trăiți ca și cum ați fi îmbrățișat credința în orice fel, veți avea probleme la Judecată. Ori, Domnul ne va cere mai mult decât credem noi că este drept. El ne-a chemat să facem o lucrare serioasă – să salvăm vieți care se îndreaptă spre pierzanie –, dar nu facem nimic!

Nu vă mai lăsați stăpâniți de fascinația bogățiilor, crezând că sunteți suficient de puternici pentru a vă îmbogăți, fără să vă pierdeți. Faceți ceea ce v-a poruncit Dumnezeu. Altfel, diavolul se va bucura de inerția voastră în credința în Hristos. Cei mântuiți trebuie să-și amintească cuvintele lui Isus, când a spus că, dacă neprihănirea noastră nu o întrece pe cea a cărturarilor și fariseilor, nu vom intra niciodată în Împărăția Cerurilor (Matei 5:20). Îndurare și ajutor acum!

Avem o datorie față de cei pierduți. Și noi am fost pierduți într-o zi, dar ascultând de glasul Celui Preaînalt, am fost mântuiți. Astăzi, ne bucurăm de viața minunată oferită de Domnul și suntem izbăviți de chinurile vrăjmașului, fie că este vorba de boală, fie de alte rele. Totuși, nu facem nimic. Ce trist! Ne putem oare gândi la mântuire dacă suntem răi?

Suntem datori lui Dumnezeu, care ne-a dat Duhul Său ca să facem așa cum a făcut Fiul Său: să ducem Cuvântul Său la cei aflați în nevoie. Păcătoșii trebuie să fie mântuiți, bolnavii trebuie să fie vindecați, iar cei posedați de demoni trebuie să fie eliberați. Ceea ce facem în adunările noastre poate fi oare comparat cu faptele Învățătorului? Stăm foarte rău dacă lăsăm deoparte Exemplul sfânt și facem ceva în afara învățăturilor lui Isus.

Oricine am fi, trebuie să ascultăm de Domnul, altfel vom avea probleme când Se va întoarce. El va cere din mâna noastră orice fiu rătăcit pentru că nu am urmat porunca Lui și va trebui să mergem în toată lumea să propovăduim Vestirea cea Bună (Marcu 16:15). Dacă vrem să ajungem în Rai, nu putem trăi după îndemnurile firii pământești. Treziți-vă și fiți slujitori smeriți!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares