Asa o ducea foarte bine. Țara avea pace și prosperitate, iar toată lumea trăia fericită sub domnia sa. El însuși a spus că Domnul le-a dat acei zece ani de pace și abundență. Cu toate acestea, nu a stat de veghe, și gânduri negative, de neîncredere, i-au cuprins inima. Părea un proroc și poate că se și considera, pentru că, de nicăieri, a chemat poporul să se pregătească de război. De ce facem și noi lucruri similare?

Împăratul nici măcar nu se gândise la propunerea pe care a făcut-o. De fapt, spunea Domnului să nu-i mai protejeze, pentru că aveau deja destui bani pentru a construi bariere în jurul teritoriului lor. Ce prostie! Dacă Dumnezeu i-a protejat până atunci, nu putea El să o facă în continuare? Oare ideea de a se echipa pentru luptă a venit de la Cel Atotputernic? Bineînțeles că nu! Mulți oameni angajează agenți de pază și, când au loc asalturi, cred că au făcut ceea ce trebuie.

În viziunea lui Asa, el trebuia să folosească resursele pentru a construi ziduri, turnuri, porți și zăvoare. Însă, dacă s-ar fi rugat, Dumnezeu i-ar fi dezvăluit evenimentele, care erau arme letale ale Iadului. Deoarece crease o armată de cinci sute optezeci de mii de oameni din Iuda și Beniamin, împăratul trebuie să fi fost lăudat de poporul care nu umbla cu Domnul și, prin urmare, a considerat că este corect să ia aceste măsuri de precauție.

Zidul de Foc care îi ocrotea a fost slăbit. Și Dumnezeu Își simte puterile slăbite față de oamenii care devin vanitoși și încep să „aibă grijă de ei înșiși”. Ei nu mai investesc în mijloacele pe care El le-a dat în lucrarea de evanghelizare, ci cumpără case, bărci și avioane. Astfel, în ostentația lor, se simt neprotejați și angajează paznici pentru a-i păzi. Asa nici măcar nu bănuia că planul său era malefic și, în curând, avea să vadă războiul așa cum voia el.

Apoi, de la marginile pământului, Zerah etiopianul s-a ridicat împotriva sa. Când Asa și-a abandonat legământul cu Domnul, diavolul l-a pregătit pe acest om din Etiopia, care, cu o armată de un milion de oameni și trei sute de care, a luat în stăpânire teritoriul poporului lui Dumnezeu și a ajuns la Mareșa. Împăratul s-a speriat, căci a văzut că erau câte doi soldați etiopieni la fiecare unul din ai săi. Așa că a decis să apeleze la Domnul.

Nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă Asa și-ar fi ținut legământul cu Cel Preaînalt. Gândește-te cu atenție la acțiunile tale, precum și la cuvintele rostite fără să te rogi Tatălui și să cauți voia Lui. Căci dacă El nu păzește cetatea, în zadar străjerul veghează (Psalmi 127:1), chiar dacă ridică o armată sau construiește ziduri! Războiul aparține lui Dumnezeu și este bine când El îl poartă singur, așa cum s-a întâmplat ani mai târziu cu Iosafat. Încă mai este timp să te întorci.

Dacă ai probleme și, deși te rogi, rezolvarea nu vine, vezi unde ai căzut și împacă-te cu Dumnezeu. În afara Legământului, vei suferi multe pierderi. Cel care Îi slujește Domnului nu se slujește pe sine, ci este slujit de Cel care S-a încins cu un ștergar și a spălat picioarele ucenicilor. Lasă-L să te curețe de ceea ce te împiedică să ai parte cu El.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares