Oamenii care vor să umble cu Isus trebuie să ia aminte la îndemnul pe care El l-a dat oamenilor din jurul Său de a asculta Cuvântul Său: Cine are urechi de auzit, să audă (Matei 13:9). Acest sfat nu era doar pentru cei care auzeau vocea Lui în mod natural, ci și pentru cei care doreau să o audă în mod profund. Când l-a creat pe om, Dumnezeu i-a dat capacitatea de a-L auzi prin Cuvânt, dar mulți nu se străduiesc să facă acest lucru.

Psalmistul a spus: Întocmai cum auziserăm spunându-se, aşa am văzut
în cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru (Psalmi 48:8a), Biserica Sa. Atâta timp cât nu dezvolți capacitatea de a-L auzi pe Tatăl ceresc, vei continua să mănânci din mâinile altora. Ori, de ce să lași pe Domnul să le vorbească altora dacă ai acest potențial? Fă un efort să obții ajutor din mâinile lui Dumnezeu. Acest lucru te va ajuta enorm. Fii binecuvântat direct de la Izvor!

Afirmația din versetul opt spune că, prin modul în care auzi și înțelegi scrierile biblice, percepi cum este Isus pentru tine în Scripturi. În cele din urmă, credința vine prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Romani 10:17). Ceea ce spune Domnul va fi confirmat celor care L-au văzut și L-au auzit, așa cum spune restul textului: Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie (v. 8b). Căutați acest dar sfânt!

Scriitorul Psalmului 48 și-a amintit de bunătatea Domnului – dragostea Sa este îndelung răbdătoare sau dreapta Sa este plină de îndurare – revelată în mijlocul templului Său. Prin urmare, dacă suntem în biserică, trebuie să fim smeriți și pregătiți să auzim ce ni se va spune. Cei care nu-L respectă pe Cel Preaînalt nici măcar nu-și dau seama de ceea ce primesc robii Săi de la El. În acel moment, Dumnezeu vorbește și lucrează conform Cuvântului Său.

Prin prorocul Ahia, Domnul l-a înștiințat pe Ieroboam că împărăția casei lui David va fi împărțită (1 Împăraților 11:29-31). Lui Ieroboam i se vor da zece seminții pentru a forma împărăția lui Israel, iar acest lucru s-a și întâmplat. El a primit șansa de a curăța Israelul de plăcerile trupului și de stăpânirea ulterioară a diavolului, sub care a căzut Solomon când, la sfârșitul vieții sale, a fost stricat de influența femeilor străine cu care se căsătorise împotriva legii lui Dumnezeu (v. 33-40).

Ieroboam zidise un altar în Samaria și era pe cale să-l inaugureze, dar Dumnezeu a trimis unul dintre prorocii lui Iuda, care a vorbit împotriva altarului. Împăratul, văzând paguba făcută de proroc dacă cuvintele sale s-ar fi răspândit în toată împărăția, a ridicat mâna și a poruncit să fie prins. Acea mână a înțepenit ca lemnul. Ar fi putut să se pocăiască, dar a cerut ca omul lui Dumnezeu să se roage pentru el, iar mâna i-a fost vindecată (1 Împăraților 13:1-6).

Împăratul a văzut bunătatea Domnului extinsă asupra sa, dar nu s-a pocăit de păcatul pe care îl săvârșise. A nu aduce laudă lui Dumnezeu este o greșeală uriașă, pentru că s-ar putea să nu existe o a doua șansă. Omul lui Dumnezeu a prorocit și alte fapte care au așteptat ani de zile să se întâmple, dar Ieroboam nu s-a pocăit niciodată și și-a văzut fiul dintâi născut murind mai târziu, când a încercat să-l înșele pe prorocul Ahia, care l-a făcut împărat al Samariei (1 Împăraților 14:1-18). A vedea bunăvoința sfântă fără a crede în ea este o problemă gravă!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares