Moartea ne desparte nu doar de lucrurile din lume, ci și de cei care nu L-au primit pe Isus ca Mântuitor și Domn. Deși mulți sunt puși în cinste, simțindu-se importanți, sunt ca dobitoacele, care pier. Dacă nu se nasc din nou, nu vor cunoaște niciodată Împărăția lui Dumnezeu, Împărăția desăvârșirii, unde moartea nu va ajunge niciodată. Vai de cei care nu se încred în Hristos!

Cinstea acordată acestor oameni nu îi va însoți în moarte. Poate chiar să refuze o ispită a diavolului astăzi, dar, rămânând de partea lui în împărăția răului, vor vedea cât de mult doare să se răzvrătească împotriva glasului lui Dumnezeu. Dacă vor continua așa, vor avea parte de osânda veșnică. Este necesar să se încreadă în Hristos și să afle dragostea și iertarea Lui (Ioan 3:16-20).

Omul se naște cu soarta morții veșnice, însă, auzind Vestirea cea Bună despre ceea ce a făcut Isus pentru omenire și primind jertfa Lui pe cruce, poate intra în Împărăția sfințeniei. Trebuie să vestim Evanghelia celor pierduți, pentru ca ei să își poată schimba calea; altfel, viitorul lor va fi pierzania fără sfârșit. Nu vă jucați cu mustrarea sfântă! Domnul este Adevărul!

Toată lumea va avea șansa de a se converti și de a se naște din nou din apă și din Duh, pentru a putea fi numiți copii ai lui Dumnezeu. Cu toate acestea, cei care refuză chemarea Domnului nu își vor vedea viața schimbată. În Ziua Judecății, două tipuri de oameni vor fi grupați împreună: cei care nu cunosc pe Dumnezeu – aceștia vor fi aruncați în lacul cu foc și cu pucioasă (Apocalipsa 20:11-15) – și cei mântuiți, care se vor înălța cu Isus la Ceruri când El va veni să-Și ia Biserica Sa iubită (1 Tesaloniceni 4:13-18). Vegheați, rugați-vă și credeți!

Învățătorul a spus o parabolă care exemplifică ce se întâmplă după moarte. Tuturor le va fi aruncat trupul în mormânt, în timp ce sufletul se va uni cu duhul și se va întoarce la Dumnezeu, pentru ca El să le dea destinul lor veșnic (Luca 16:19-31). Cei care sunt născuți din nou prin faptul de a se fi încrezut în Hristos se vor înălța cu El. Dar cei care resping invitația sfântă vor merge acolo unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților pentru totdeauna.

În povestirea relatată de Hristos, îl vedem pe bogat și pe cerșetorul Lazăr în locuri diferite. În timp ce bogatul se afla printre morți în chinuri veșnice, cerșetorul se afla în sânul lui Avraam. Bogatul l-a văzut pe Lazăr fiind mângâiat într-un loc bun, unde nu există durere sau păcat. Disperat, a strigat către Avraam ca Lazăr să-și înmoaie măcar vârful degetului în apă și să-i răcorească limba, dar părintele credinței a spus că acest lucru este imposibil.

Avraam i-a explicat că există o despărțire între ei și că nimeni nu poate trece dintr-un loc în altul. Bogatul i-a cerut apoi lui Avraam să-l trimită pe Lazăr să-și avertizeze frații despre importanța de a trăi corect credința în Hristos, pentru ca aceștia să nu fie osândiți. Răspunsul a fost că ar trebui să asculte de Moise și de profeți, adică de Sfânta Scriptură. Luați o hotărâre acum!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares