Înainte ca Isus să moară, să Se pogoare în iad și să-l deposedeze pe Satana de puterea pe care o luase de la Adam (Efeseni 4:8-10; Coloseni 2:15), când acesta nu a ascultat de Dumnezeu mâncând din fructul interzis, Domnul avea un plan de a ne mântui. Observați că, în cel de-al 10-lea verset din acest psalm, Dumnezeu întreabă cine Îl va duce în cetatea întărită, unde se aflau diavolul și sufletele robite (1 Petru 3:19), și cine Îl va călăuzi la Edom, dușmanul poporului Său, care se simțea în siguranță trăind într-o cetate (Obadia 1:3,4). Domnul a arătat că acolo mântuirea omului se va realiza prin Fiul Său. Dumnezeu are preștiință. Aleluia!

Cu șapte sute de ani înainte de nașterea lui Hristos, Isaia a prorocit împotriva Edomului (Isaia 34:5-8), un popor descendent din Esau, comparând acest loc cu iadul, unde Hristos avea să pogoare. Nimic nu este ascuns de ochii lui Dumnezeu, așa că cei care se lasă învățați de El vor avea direcția corectă în viață. Este necesar să nu lăsăm ca trupul și trufia să prevaleze, ci să permitem lucrarea Duhului Sfânt. Fiind călăuziți de El, veți fi învingători!

Satana păstra în siguranță tot ce-i aparținea, căci avea dorința de a fi ca Dumnezeu (Isaia 14:13-14), dar Isus i-a luat puterea. În momentul răstignirii Mântuitorului, Ierusalimul era foarte agitat. Fiul lui Dumnezeu a fost adus înaintea conducătorilor religioși ai lui Israel și prezentat autorităților Imperiului Roman ca un înșelător și un șarlatan. Dar Isus știa ce se va întâmpla cu El, căci totul era scris. Fiul lui Dumnezeu a îndurat totul în tăcere din dragoste pentru noi!

Când Isus a luat asupra Sa păcatele, fărădelegile, vinovăția, bolile și durerile noastre, precum și pedeapsa care ne aduce pacea, Tatăl L-a părăsit: Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46b). În acel moment, Hristos a aflat moartea spirituală, separarea de Dumnezeu și, la scurt timp după aceea, a murit fizic!

Văzând că nu mai era nimic de făcut în Ierusalim, Isus a spus: Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul (Ioan 19:30). Un sutaș roman, văzând cum murise Învățătorul, a zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 27:54b). Apoi, Hristos s-a dus simbolic la Boțra, capitala regatului Edomului, pentru a-Și îndeplini ultima misiune: să jefuiască pe vrăjmaș. Credeți!

Astfel s-au împlinit următoarele cuvinte ale lui Isaia: „Cine este acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mândru, în plinătatea puterii Lui?” – „Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea, şi am putere să izbăvesc!” (Isaia 63:1). Isus S-a pogorât în iad și l-a despuiat pe diavol de autoritatea cu care ne asuprea. Apoi, Mântuitorul a fost însuflețit prin Duhul lui Dumnezeu și a înviat. Slavă!

Cetatea întărită a fost luată, iar robia care ne ținea sub frâiele diavolului a căzut la pământ. După ce a înviat, Isus, „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor” (Efeseni 4:8b). Suntem liberi să trăim pentru totdeauna în Împărăția iubirii lui Dumnezeu (Coloseni 1:13). Cu toate acestea, trebuie să ne însușim ceea ce este al nostru în Hristos!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares