Oamenii care au căzut în păcat și sunt conștienți de asta trebuie să cunoască oferta Domnului pentru a lua hotărârea corectă. Cei care își împietresc inima și nu se uită la Cuvântul lui Dumnezeu vor vedea în ultimul ceas că sunt responsabili pentru propria lor pierzanie veșnică. Feriți-vă de scuzele sugerate de diavol pentru a vă justifica. Acestea arată că greșiți și veți fi judecați după ceea ce este scris în Biblie.

Chiar și creștinii care au trecut prin etapele mântuirii știu că intrarea lor în Împărăția Cerurilor nu a fost garantată, deoarece, în suișurile vieții, au căzut în ispitele împărăției răului și acum trebuie să se întoarcă la Domnul. Această întoarcere se va face prin recunoașterea greșelii, cu mărturisirea cuvenită. Trebuie să își reia locul înaintea Celui Atotputernic. Dacă vă aflați în această situație, este mai bine să recunoașteți căderea, să mărturisiți fărădelegea și să primiți iertarea Tatălui (1 Ioan 1:9). Faceți asta acum!

Nu este rușinos să recunoașteți că ați păcătuit; la urma urmei, în lumea spirituală, totul este gol și deschis înaintea lui Dumnezeu, care vede și cunoaște totul (Evrei 4:13). Este evident că, prin cădere, întristați inima Tatălui; de aceea, recunoașteți-vă greșeala și nu încercați niciodată să păreți buni, pentru că fărădelegile vă sunt înregistrate în Ceruri. Așa vorbește Domnul: Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare (Proverbele 28:13). Deschideți-vă inima lui Dumnezeu!

Când am înțeles că, dacă păcătuiesc, trebuie să-mi mărturisesc fărădelegea Domnului și, dacă sunt căsătorit și comit vreun act împotriva jurămintelor de căsătorie – în special jurământul de fidelitate depus în fața slujitorului Evangheliei – va trebui să-i spun soției mele, mi-am spus: „Nu voi face nimic care miroase a adulter”. Am simțit că nu voi avea curajul să-mi expun vina; așa că l-am rugat pe Cel Atotputernic să nu-mi permită niciodată să cad pradă celui rău.

Duhul Sfânt este întristat când suntem tentați spre infidelitate, dar dacă nu o practicăm, nu trebuie să spunem că am fost ispitiți. Însă, dacă am cedat ispitei, trebuie să dezvăluim păcatul pentru a fi iertați; altfel, pata va rămâne în noi și asupra noastră. Drept este să evităm să comitem vreo nelegiuire, luându-ne ochii de la cursele întinse de diavol pentru a ne prinde. Răbdați și trăiți!

De ce să întristăm pe Duhul Sfânt, care este Călăuza noastră? El ne învață Cuvântul și ne ferește să cădem în ghearele celui rău. Dacă e doar ispită, nu vom fi obligați să o mărturisim. Însă, oricine își înșeală soțul/soția se pune în situația unui adulter, prin urmare, nu va intra în Împărăția Cerurilor decât dacă se pocăiește. Stați de veghe!

Când Dumnezeu ne-a dat Duhul Său și am vorbit în altă limbă, am fost pecetluiți pentru Ziua răscumpărării, dar dacă am păcătuit, trebuie să ne căutăm jumătatea și să-i cerem iertare. Nu lăsați păcatul să zacă în voi, ci scăpați de el la timp pentru a evita să fiți puși printre cei care se află în cele zece judecăți descrise în 1 Corinteni 6:10!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares