„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată ce se va zice iarăşi în ţara lui Iuda şi în cetăţile sale, când voi aduce înapoi pe prinşii lor de război: «Domnul să te binecuvânteze, locaş al neprihănirii, munte sfânt!»
Ieremia 31.23
Deși locuitorii lui Iuda au fost supuși pe parcursul celor șaptezeci de ani de robie babiloniană, planurile Domnului pentru ei nu s-au încheiat; căci legământul pe care Dumnezeu îl făcuse cu Avraam, Isaac și Iacov se extindea și la urmașii lor și nu avea să fie anulat de neascultarea lor. Totuși, Domnul i-a trimis în acea țară pentru ca ei să poată învăța ce înseamnă să slujești dușmanului. Acolo, trebuiau să obțină permisiunea pentru orice lucru; altfel, urmau să fie pedepsiți pentru faptele lor rele.
Mâna sfântă era întotdeauna asupra celor cărora le curgea sângele lui Avraam în vene. Ori de câte ori o autoritate babiloniană se ridica, Cel Preaînalt intervenea pentru a arăta că există un Dumnezeu în Ceruri care Își iubește poporul. El este Cel Atotputernic! Nebucadnețar, de exemplu, a avut ideea neinspirată de a-i întreba pe cei trei tineri din Israel cine îi putea elibera din cuptorul încins în care urmau să fie aruncați dacă nu se închinau chipului făcut de el.
În Daniel 3:15, Nebucadnețar le-a vorbit celor trei evrei: Acum fiţi gata şi, în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?” Împăratul urma să afle!
Răspunsul lui Șadrac, Meșac și Abednego a fost surprinzător: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. 17 Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate (Daniel 3:16-17). Tinerii din biserică trebuie să adopte această atitudine, iar dușmanii credinței trebuie să știe că sunt sfințiți – cu totul diferiți de restul.
Este neplăcut să auzi că tinerii creștini și-au întinat sufletele, totuși este îmbucurător să știi că tinerii bisericii mărturisesc dreptatea înaintea lumii. Ei se vor înălța cu Isus la întoarcerea Lui (1 Tesaloniceni 4:13-18). Mulți vor rămâne pentru a îndura necazul aspru care se va abate asupra celor care nu au ascultat de poruncile Domnului (Luca 17:32-36). Nu este suficient să pretinzi că aparții lui Dumnezeu; trebuie să dovedești acest lucru prin conduita ta!
Este timpul ca cei mântuiți să-și dovedească angajamentul față de Dumnezeu prin îmbrăcăminte curată, sfințenie în relațiile lor și vorbire sănătoasă. Duhul Sfânt cheamă tinerii bisericii să învețe să trăiască prin credință, căci va veni o vreme când doar cei care Îl iubesc pe Domnul vor fi ocrotiți. Cuvântul spune: Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El (1 Ioan 2:15). Trebuie să te hotărăști!
Iubesc lumea cei care nu văd niciun rău în a tolera pe cineva care refuză să fie așa cum l-a creat Dumnezeu și care face tot felul de fărădelegi. Într-adevăr, nelegiuirea îl leagă pe păcătos de diavol, aducând în urma sa suferință și durere. Pocăiește-te și începe să trăiești o viață plină de rod!
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares