Înaintea Dumnezeu, Isaia s-a văzut așa cum era cu adevărat. Aceasta este ceea ce trebuie să discernem atunci când Cuvântul este predicat și ungerea este prezentă. Într-o atmosferă în care Cerurile și puterea sfântă sunt la lucru, Dumnezeu vorbește și ne dezvăluie cine suntem cu adevărat. De ce astfel de întâlniri nu se întâmplă tot timpul sau - atunci când au loc - nu sunt pe deplin îmbrățișate pentru binele nostru?

Petru a avut o experiență similară cu cea a lui Isaia când Învățătorul i-a cerut să-i folosească barca. La început, Petru s-a simțit probabil destul de important datorită acestei cereri. După ce Hristos i-a folosit corabia și chiar l-a răsplătit, Petru și-a dat seama cine era cu adevărat Isus (Luca 5:1-11). Uneori, nu reușim să înțelegem ce face El în numele nostru atunci când folosește „barca” noastră pentru a vorbi cu un păcătos și a-i aduce mântuire. Acea faptă a lui Hristos va răsuna în veșnicie. Dumnezeu este minunat!

După ce a binecuvântat mulțimea, Hristos a decis să-i plătească apostolului pentru „împrumut” prin îndeplinirea unei fapte care avea să-i încununeze ziua: Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire” (Luca 5:4). O lecție importantă avea să urmeze, căci pescarul experimentat credea că nu erau condiții pentru pescuit, însă a spus că va asculta de Cuvântul lui Hristos. Ce credință!

Petru s-a minunat văzând mrejele atât de pline de pești încât erau pe punctul de a se rupe. Acest lucru l-a făcut să îngenuncheze înaintea Învățătorului: Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos” (Luca 5:8). Omul cel mai profund afectat de toate acestea s-a speriat și abia putea înțelege lecția despre cine se afla în barcă. Și ceilalți au fost uimiți. Citiți lecția completă dată de Învățătorul învățătorilor. Și ce Învățător este El!

Gândiți-vă la ce s-a întâmplat cu Ioan Botezătorul. Lângă râul Iordan, el a botezat pe cei care au auzit Cuvântul Domnului de pe buzele Lui și s-au pocăit de păcatele lor. Deodată, Creatorul tuturor lucrurilor - Cuvântul lui Dumnezeu - i s-a arătat înaintea lui la rând pentru a fi botezat. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Atunci, Ioan L-a lăsat (Matei 3:14-15). Ce zi!

Când își va găsi împlinirea supremă expresia Lasă-Mă acum? Isus a spus că Cerul și Pământul vor trece, dar cuvintele Sale nu vor trece niciodată. Există unele lucruri pe care le vom vedea doar în veșnicie. Oricine își dă viața pentru a-i mântui pe cei pierduți – părăsind chiar și plăcerile îngăduite pe care le-a creat Dumnezeu – va fi răsplătit în Împărăția Sa. Acest om a luat cea mai înțeleaptă decizie.

În mod incredibil, am fost aleși dintre nenorociții lumii. S-ar putea să fim cei mai puțin probabili candidați să „slujim” pe Împăratul cel veșnic – Cel care a spus că, dacă suntem necredincioși, El rămâne credincios, căci Nu se poate nega pe Sine Însuși (2 Timotei 2:13). Ce putem spune lui Dumnezeu decât: „Mulțumim, Doamne! Iată-ne. Trimite-ne”?

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares