S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată, dar n-a putut să-l bată.
Isaia 7.1
Moștenirea noastră duhovnicească trebuie luată în considerare. A început cu Avraam, patriarhul credincios numit prietenul lui Dumnezeu (Iacov 2:23) și a continuat cu Isaac, omul iubitor de pace care - chiar și atunci când păstorii invidioși din Gherar i-au umplut în mod repetat fântânile cu țărână - a refuzat să se certe. Ca om al lui Dumnezeu, Isaac I-a permis să-l apere de insulte și să-l răsplătească. Astfel, a cules însutit din sămânța pe care o semănase (Geneza 26:12-33). Credeți!
Apoi a venit Iacov, fiul ascultător al lui Isaac; deși fusese învins de fratele său la naștere, nu și-a pierdut curajul în credință - în cele din urmă, recăpătându-și dreptul de întâi născut - totuși a trebuit să plece de acasă pentru a scăpa de mânia lui Esau. În timp ce se afla la casa unchiului său, Iacov s-a îndrăgostit de Rahela și a trebuit să muncească și să aștepte șapte ani pentru a se căsători cu ea. Mai târziu, unchiul și socrul său au folosit înșelăciunea pentru a-l face pe Iacov să muncească încă șapte ani pentru a o avea pe Rahela alături de el, timp ce i s-a părut scurt (Geneza 25:23-34; 29:15-32:55). Cei care iubesc știu că prețul care trebuie plătit nu contează!
Vorbind de mari conducători evrei, îl avem pe Moise. El ar fi putut fi ucis de moașe sau în râul Nil, dar a fost salvat și crescut ca un prinț egiptean. Mai târziu, aflând despre originile sale, a ales să sufere alături de frații săi, decât să fie tratat ca fiul fiicei faraonului (Evrei 11:23-26). Prin porunca lui Dumnezeu, el l-a condus pe Israel afară din Egipt. Slujitorii Domnului acționează întotdeauna cu înțelepciune sfântă.
Iosua i-a condus pe israeliți în cucerirea și ocuparea Canaanului. Aproape de sfârșitul vieții sale, a auzit că mai era mult pământ de cucerit - un fapt afirmat de Domnul (Iosua 13:1) - și acest lucru trebuie să-l fi întristat. La scurt timp după moartea lui Iosua, bătrânii care îi stătuseră alături și îi succedaseră la conducerea poporului s-au rugat ca Domnul să le prelungească zilele, astfel încât să poată învăța noua generație (Judecători 2:7).
După judecători au venit împărații lui Israel. Primul, Saul, s-a lăsat influențat de slava și vanitatea omenească, dând un exemplu prost supușilor săi și celor care i-au succedat pe tron. Al doilea, David, a fost un păstor, un războinic puternic, victorios în luptă și un om după inima lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 13:22). În plus, prorocii au fost de mare importanță nu numai pentru națiunea lor, căci sunt așa și astăzi pentru Biserica lui Hristos.
A câștigat cea împăratul Pecah, fiul lui Remalia, pornind din Samaria cu împăratul Siriei pentru a lupta împotriva Iudeii, sfidând decizia lui Dumnezeu? (2 Împăraților 15:27-29). După cum a recunoscut Balaam, nici vrăjitoria, nici ghicirea nu au putere împotriva poporului lui Dumnezeu (Numeri 23:23). Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? (Romani 8:31). În cele din urmă, victoria aparține celor care Îl iubesc pe Domnul. Să nu ne temem de pericol, ci să ne încredem Tatălui!
Indiferent unde are loc bătălia, vom ieși victorioși, căci Domnul oștirilor va lupta alături de noi și în numele nostru. Lupta noastră nu este împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti (Efeseni 6:12).
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares