Efortul Domnului de a curăța Ierusalimul de răutate a fost disprețuit, astfel încât decăderea i-a fost inevitabilă. Oamenii s-au purtat ca și cum ar fi fost beți și, astfel, fiind amețiți, s-au îndoit de judecata sfântă. Este trist să vezi ce se întâmplă cu cel care părăsește căile lui Dumnezeu și, chiar și după ce a fost avertizat, nu se pocăiește și nu se întoarce la El, fiind ademenit de diavol și nefăcând nimic pentru a se îndepărta de cel care răcnește ca un leu și vrea să-l înghită (1 Petru 5:8).

A nesocoti mustrările Domnului nu este niciodată bine. Amintiți-vă că popoarele care locuiau în Canaan înainte ca Israel să le fi alungat trăiau în păcat, așa că au fost îndepărtate (Deuteronom 29:28; Psalmi 34:16). Câți slujitori ai lui Dumnezeu, prevăzuți de El cu uneltele necesare, sunt în păcat astăzi? Pentru că nu L-au ascultat, acum mărșăluiesc, înlănțuiți, în afara țării lor, iar Babilonul le va fi casa, căci nu au ascultat de sfat și nici nu au primit mustrarea (Proverbele 19:20).

Locuitorii Ierusalimului, autoritățile și oamenii importanți care locuiau acolo au încetat să-L mai iubească pe Dumnezeu și L-au provocat cu închinarea la idoli precum Baal. Acest dumnezeu fals, al cărui cult implica promiscuitate, își găsea întotdeauna un loc în inimile slăbite care disprețuiesc călăuzirea din ceruri. Unde se îndreaptă cei care se dedau idolatriei și desfrânării, dacă nu spre iazul cu foc și cu pucioasă? (1 Corinteni 6:10; Apocalipsa 20:13-15). Ei se agață de minciuni, nesocotind Cuvântul. Stați de veghe și vă rugați!

Păzitorii iadului care ne dau târcoale se grăbesc să arate o aparentă scăpare de mânia sfântă. Cu toate acestea, Dumnezeu îi va judeca pe toți și le va da celor care au nesocotit avertismentele Sale și s-au dedat păcatului osânda care îi va arunca în chinuri veșnice. Cum ar putea trăi bine dacă au căutat răul? Pedeapsa se apropie rapid, iar diavolul acționează cu disperare pentru că știe că timpul i se scurge (Apocalipsa 12:12).

Singurul motiv pentru care Israel a fost dat vrăjmașului a fost neglijența sa în ceea ce privește dragostea și frica de Dumnezeu, și considerația sa pentru ceea ce nu merită respect. Locuitorii lui Iuda au schimbat sfințenia cu desfrânarea, o lucrare a firii pământești, un rod al răutății omului (Galateni 5:19-21). Acest lucru se întâmplă de mult timp, ridicând rata divorțurilor la niveluri alarmante. Cei care ar trebui să fie exemple de neprihănire au devenit propagandiști ai imoralității și adulterului. Îndurare!

Ceea ce am văzut întâmplându-se în jurul nostru este rezultatul supunerii față de diavol. Este necesar să ne întoarcem la fundamentele credinței în Hristos, deoarece diavolul i-a condus pe oameni înapoi la imperiul său. Cei care au îmbrățișat păcatul L-au alungat pe Domnul din inimile lor și, la fel ca locuitorii lui Iuda, își vor vedea copiii îndreptându-se către palatul lui Nebucadnețar de azi pentru a-i sluji!

Ar fi oare posibil să se evite o astfel de tragedie? Da, dar trebuie să existe o pocăință sinceră, deoarece viitorul celor rătăciți este cel mai rău posibil: Fiii lui Zedechia au fost înjunghiaţi în faţa lui, apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanţuri de aramă şi l-au dus la Babilon (2 Împăraților 25:7). Soarta din urmă a celui răzvrătit va fi de nedescris!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares