Prorocul Ieremia și-a arătat nemulțumirea față de faptul că frații săi erau luați în robie. Voia să plângă mai mult, implorându-i să dea lui Dumnezeu creditul pe care-l merita, deoarece, prin faptele lor, mulți ar fi uciși, iar alții ar fi închiși și deportați în Babilon. Dacă ne-am ruga mai mult la Duhul Sfânt, am scoate mai mulți oameni din focul veșnic? Cu siguranță, pentru că am închide prăpăstiile care îi despart de Dumnezeu.

Biblia vorbește despre lipsa de înțelepciune în a cere lui Dumnezeu ceva: Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre (Iacob 4:3). Când motivul de a implora pe Domnul pentru ceva ia în considerare argumente omenești, este ceva trupesc. El nu ne poate îndeplini o astfel de cerere, pentru că S-ar nega pe Sine Însuși. Descoperiți Cuvântul lui Dumnezeu și ascultați de el!

Avraam a strigat către Domnul să cruțe Sodoma, Gomora și cetățile din jur, întrebând dacă le va distruge dacă s-ar afla acolo cincizeci de oameni drepți, dar nu se aflau (Geneza 18:22-33). În timpul rugăciunii, presupusul număr de oameni drepți s-a redus la zece. Confruntat cu aceasta, Avraam a renunțat, iar acele cetăți au fost distruse. Dumnezeu l-a cruțat doar pe Lot și familia sa. Dacă patriarhul s-ar fi rugat cerându-I Domnului să-l îndrume cu privire la ce să ceară, cred că poate ar fi fost ascultat. Strigă după înțelepciune!

Rugăciunea lui Ieremia este frumoasă, dar chiar dacă capul i s-ar fi umplut de apă, nu ar fi schimbat situația, deoarece faptele poporului din Iuda erau teribile, iar simplul plâns nu ar fi ajutat. Ceea ce ar fi ajutat, ar fi fost să umble după îndrumarea lui Dumnezeu, iar în această privință prorocul a fost exemplar. A fost un singur vinovat de acea distrugere: poporul care a părăsit izvorul apelor vii și a săpat puțuri fără fund care nu țineau deloc apa (Ieremia 2:13).

Dacă Ieremia nu ar fi avut credință, ar fi contat dacă ochii i-ar fi fost un izvor de lacrimi? Această înțelegere a venit pe deplin doar odată cu Isus, care a vorbit despre certitudinea a ceea ce se nădăjduiește: Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare, şi v-ar asculta (Luca 17:6). Soluția este să ascultăm de Domnul prin Scripturi (Romani 1:16-17)!

Ascultând de Dumnezeu, un număr cât mai mare de oameni vor fi mântuiți. Când ne rugăm pe baza Cuvântului, El ne răspunde. Hristos ne-a făcut împărăție și preoți ai Tatălui (Apocalipsa 1:6). A ne asuma această poziție Îi permite să ne binecuvânteze: pentru că vorba împăratului are putere. Cine poate zice: „Ce faci?”  (Ecclesiast 8:4). Crezând, nimic nu ne va fi imposibil. Oricine își asumă ceea ce spune Dumnezeu despre el este ținta lucrărilor Sale!

Astăzi, în loc să-i jelim pe cei morți duhovnicește, ar trebui să le predicăm Evanghelia, pentru ca ei, crezând în Domnul, să se pocăiască și să trăiască, așa cum a făcut prorocul Ezechiel, instruit de Dumnezeu: El mi-a zis: Proroceşte despre oasele acestea şi spune-le: Oase uscate, ascultaţi Cuvântul Domnului!  (Ezechiel 37:4). Așadar, vom împlini porunca?

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares