Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.
Ioan 14.11
În acest verset, Isus afirmă că lucrările pe care oamenii L-au văzut săvârșind în apostolia Sa au mărturisit că El e în Dumnezeu și că sunt spre slava Tatălui, de unde și importanța lor. Hristos L-a văzut pe Tatăl Său săvârșindu-le mai întâi, iar noi trebuie să nădăjduim în ceruri și să înțelegem bine revelația a ceea ce a ieșit de pe buzele lui Hristos. Acesta este punctul care ne va face credința să crească!
Meditați asupra următoarei afirmații a Învățătorului: Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis (Ioan 5:30). Isus a vorbit după cum a auzit, iar acest lucru ne încurajează să auzim și să înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu. Nimic nu ne va veni în mână din întâmplare, ci dacă înțelegem Scripturile și facem așa cum a procedat Domnul.
Într-un alt verset, Mântuitorul a spus că Tatăl I-a arătat tot ce a făcut: Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi (Ioan 5:20) Ori, Isus a venit să ne învețe să facem voia lui Dumnezeu în mod desăvârșit. Trebuie să umblăm în înțelegerea biblică, să discernem ceea ce ne arată Hristos iubindu-ne!
Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea (Ioan 15:9). De pe buzele Mântuitorului a ieșit această frumoasă declarație care ne pune pe picioare, gata să facem aceleași lucrări pe care le-a săvârșit El. Trebuie să înțelegem cum a lucrat dragostea Tatălui în Fiul, pentru a putea profita de aceeași lucrare a Mântuitorului, prin Duhul Sfânt, în noi. La urma urmei, dragostea lui Dumnezeu este aceeași. Trebuie să săvârșim aceleași lucrări ca Isus și chiar altele și mai mari (Ioan 14:12).
Știm că o astfel de înțelegere nu vine din gândirea noastră, ci din revelația Celui Preaînalt, care ne va conduce acolo unde a mers Isus, pentru a putea săvârși minuni sfinte. Aceasta este provocarea care trebuie depășită prin puterea lui Duhului lui Dumnezeu, așa cum a spus Zaharia: Atunci, el a luat din nou cuvântul şi mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel şi sună astfel: ‘Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu’, zice Domnul oştirilor! (Zaharia 4:6). El ne anunță viitorul!
Oricât de îngrijorați am fi, nu vom face nimic de la noi înșine. Însă, dacă rămânem în Fiul și dacă cuvintele Lui rămân în noi, vom ajunge acolo unde dorește Dumnezeu (Ioan 15:7). Nimic nu este imposibil pentru cei ce cred: „Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă (Matei 17:20).
Unii frați din trecut au fost aproape de a face aceleași lucrări. Cât despre noi, nu știm nimic până când Duhul Domnului nu ne deschide Cuvântul și atunci, asemenea lui Pavel, vom spune cu încredere: Pot totul în Hristos, care mă întăreşte (Filipeni 4:13). Când înțelegerea biblică ajunge la tine, fii smerit și lasă-L pe Domnul să te folosească așa cum dorește El!
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares