Pavel a acționat cu înțelepciune sfântă când a spus că are mare râvnă pentru oi. Aceasta este o lecție importantă pentru fiecare pastor, așa cum vom vedea mai jos. Expresia folosită de apostol pentru a explica această grijă trebuie studiată de cei care fac lucrarea lui Dumnezeu. Slujitorii Evangheliei nu ar trebui niciodată să aibă gânduri rele despre cei care merg la biserică.

Cei mântuiți sunt oile pe care Domnul le-a salvat din mâinile diavolului, dușmanul care le-ar da cel mai rău loc în lumea păcatului. Isus le-a iubit așa cum a iubit-o pe Maria Magdalena, demonstrând adevărata dragoste care L-a făcut să scoată șapte demoni din ea. Niciun duh rău nu stăpânește pe cineva din întâmplare. Hristos a definit lucrarea diavolului astfel: Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească (Ioan 10:10a). Stați de veghe!

Întruparea Cuvântului sfânt a fost necesară pentru a-Și salva oile. Văzându-L pe Tatăl întorcându-I spatele, Isus a știut că, de atunci înainte, va trebui să meargă singur, altfel nu am fi fost salvați din întuneric. Prorocul Isaia a spus: Eu singur am călcat în teasc şi niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele şi Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el (Isaia 63:3). Hristos a biruit împărăția morții!

Lucrarea Mântuitorului de a-Și salva oile din iazul cu foc și cu pucioasă a fost cea mai glorioasă și dureroasă dintre toate, căci El a suferit din cauza păcatelor omenirii. În timp ce era pe cruce, Dumnezeu, Tatăl Său, I-a întors spatele, iar Isus a strigat cu glas tare, zicând: „Eli, Eli, lama sabactani” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Marcu 15:34).

După această despărțire, când Tatăl nu a putut să-L elibereze pe Fiul Său de pe cruce, El s-a dus în Iad pentru a-l dezbrăca pe diavol și demonii săi de autoritatea pe care ne-o furaseră: A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce (Coloseni 2:15). După această ispravă, Duhul Sfânt a venit și ne-a dat viață atât lui Isus, cât și nouă. Să învățăm asta!

De atunci încolo, oamenii au avut șansa de a se întoarce la Dumnezeu. Însă, acest har va lucra în favoarea lor doar atunci când vor afla acest adevăr și îl vor revendica. Cei pierduți vor fi scoși de la osânda veșnică:  căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne (Iuda 1:23). Domnul ia oile Sale și ni le încredințează. O mare râvnă pentru ele este pe placul Lui!

Imaginați-vă cât de mult vorbește inimii lui Dumnezeu când propovăduim Evanghelia și aducem mântuirea oamenilor! Suntem robi ai Cerului care ducem Vestirea cea Bună celor pierduți, pentru ca aceștia să trăiască cu certitudinea că răul nu-i mai poate atinge și, la sfârșitul vieții lor pe Pământ, vor merge în Slavă!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares